Orașul german unde trenul „plutește” de 125 de ani deasupra străzilor

Sistemul, cunoscut sub numele de Schwebebahn, a intrat recent în prim-plan odată cu aniversările sale: în octombrie 2025 s-au împlinit 125 de ani de la celebra cursă de probă a „Kaiserwagen”-ului, când împăratul Wilhelm al II-lea a urcat într-un vagon special, la 24 octombrie 1900. Linia are o lungime de 13,3 km și a intrat în exploatare în 1901. Deși ideea ar putea părea și astăzi o soluție logică pentru traficul urban, în afara Germaniei cele mai apropiate exemple de sisteme comparabile se găsesc în Japonia.

Cum s-a ajuns la o asemenea construcție? Spre finalul secolului al XIX-lea, resursele și industria de-a lungul râului Wupper au accelerat dezvoltarea regiunii: au apărut fabrici, au crescut locurile de muncă, iar populația s-a mărit rapid. Așezările, cândva separate, s-au apropiat treptat și au format Wuppertalul de astăzi, cu cartiere care păstrează încă un aer pitoresc și „de orășel”, precum Beyenburg.

Marea problemă era relieful. „Tal” înseamnă vale, iar orașul se află într-adevăr într-o vale îngustă, cu suprafețe plane mai ales în apropierea râului. Din acest motiv, Wuppertal s-a dezvoltat alungit și înghesuit, fără un plan urbanistic coerent după unirea localităților. Rezultatul a fost un trafic dificil de gestionat. Nu exista spațiu pentru linii de tramvai sau pentru șine clasice, iar solul și configurația zonei făceau complicată și o variantă subterană.

Soluția a venit de la industriașul și inventatorul Eugen Langen, care a formulat o concluzie simplă: dacă nu poți construi în jos, construiești în sus. În ultimii ani ai secolului al XIX-lea a realizat prototipul Schwebebahn-ului, aproape identic ca principiu cu o cale ferată obișnuită, dar cu o diferență esențială: vagoanele nu rulau deasupra șinei, ci erau suspendate și atârnau dedesubt. La început, localnicii au privit proiectul cu neîncredere, însă administrația l-a aprobat. În total, structura de susținere și stațiile au necesitat aproximativ 19.200 de tone de oțel; linia s-a deschis în 1901 și a devenit rapid o piesă de infrastructură unică, adaptată perfect orașului „strâns” între versanți.

Astăzi, dintre cele 20 de stații, doar patru sunt construite deasupra străzilor; restul traseului trece deasupra râului Wupper, acolo unde valea oferă cea mai „așezată” porțiune a orașului. Schwebebahn-ul este folosit zilnic de peste 80.000 de persoane, iar trenurile ating viteze de aproximativ 60 km/h. În Barmen, în partea estică a orașului, există și un muzeu dedicat acestui sistem, Schwebodrom, unde vizitatorii pot descoperi istoria traseului și, cu ajutorul ochelarilor de realitate virtuală, pot „călători” prin Wuppertal ca în anii 1920.