Bucovina a luat naștere formal în 1775, când peste 10 mii de kilometri pătraţi din partea nordică a Moldovei au fost anexaţi de către Imperiul Habsburgic, care a format aici o unitate administrativă independentă. Provincia a rămas parte a monarhiei până la sfârșitul Primului Război Mondial, iar pe parcursul acestor aproape 150 de ani s-a format identitatea specifică Bucovinei, definită de mediul imperial și de numeroasele grupuri etnice care s-au stabilit aici: pe lângă români șiruteni, maghiari, polonezi, germani, evrei, armeni și lipoveni au format creuzetul cultural unic ce stă încă la baza diverselor tradiţii ale regiunii. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fosta provincie austro-ungară a fost ruptă în două, partea de nord fiind anexată de Uniunea Sovietică – iar astăzi aparţine Ucrainei.

Partea românească a Bucovinei istorice corespunde astfel practic cu actualul judeţ Suceava.

Numită cândva „Elveţia Estului” datorită peisajului său la fel de muntos și compoziţiei etnice diverse, Bucovina este o destinaţie excelentă în toate anotimpurile, dar iarna, în special în perioada sărbătorilor, vizitatorii pot cunoaște direct obiciurile vii și astăzi de Crăciun și de Anul Nou. Grupuri de tineri, numite cete, cântă colinde și joacă diverse personaje biblice pe toată perioada sărbătorilor, întrecându-se între ele în frumuseţea portului și a programelor.

Sacrificarea porcului înainte de Crăciun, curăţenia generală și împodobirea casei în Ajun sunt de o importanţă deosebită.

Mesele care aproape se prăbușesc sub greutatea bucatelor vor să evoce belșugul la care se speră pentru anul următor.

Farmecul Bucovinei poate fi experimentat cu adevărat în satele care încă își păstrează și trăiesc tradiţiile. Marginea, situată între Rădăuţi și Suceviţa, este vestită pentru oalele sale unice din ceramică neagră, care sunt încă realizate de câteva familii de olari din așezare. În satul situat într-un mediu pitoresc, putem afla întregul proces al meșteșugului antic, de la modelare pe roată până la decorare și ardere. O altă meserie tradiţională, sculptura în lemn, este principala atracţie a Ciocăneștiului, aflat în partea vestică a Bucovinei: lucrările ornate se regăsesc nu doar în casele ţărănești, ci și în decorarea bisericii ridicate în secolul al XIX-lea. Așezarea Lucina, situată mai la nord, este casa calului mic și rapid de munte, celebra rasă Huţul, herghelia de aici fiind înfiinţată de armata habsburgică la mijlocul secolului al XIX-lea. În satul Vama, situat în inima regiunii, trăiește și astăzi tradiţia decorării de ouă, datorită uneia dintre cele mai populare instituţii etnografice rurale din ţară, Muzeul Oului. Sunt expuse mii de ouă de diverse dimensiuni, lucrate în tehnici şi stiluri diferite, care provin din 82 de ţări de pe cinci continente.