Motivul surprinzător pentru care litera X apare în numele multor aeroporturi

Aviația folosește două sisteme paralele de identificare. ICAO – Organizația Aviației Civile Internaționale – utilizează coduri din patru litere pentru controlul traficului aerian și pentru companiile aeriene. În acestea, primele una–două litere indică, de regulă, regiunea sau țara, iar celelalte identifică aeroportul propriu-zis. Astfel, aeroportul Fort Lauderdale–Hollywood din Florida are codul KFLL, unde „K” trimite la Statele Unite. Publicul întâlnește cel mai des codurile IATA, din trei litere: ele apar pe bilete, pe etichetele de bagaje și în rezervările online. În cazul Fort Lauderdale–Hollywood acesta este FLL, iar pentru Amsterdam Schiphol – AMS. Se întâmplă ca un cod IATA să coincidă cu ultimele trei caractere ale codului ICAO, dar nu există o regulă generală.

Răspunsul ne duce în anii 1930–1940, când, pe fondul extinderii rapide a aviației și al comunicării prin telegraf și radio, codurile din două litere au fost extinse la trei. Los Angeles figura drept „LA”, iar Birmingham ca „BH”; când a devenit obligatoriu formatul din trei caractere, soluția a fost simplă: s-a adăugat litera „X” la final. Așa s-au născut LAX și BHX – fără niciun mesaj ascuns.

Povestea arată cât de multe mici tradiții s-au înrădăcinat în rutina aviației moderne. Ne lovim constant de aceste coduri – pe cartea de îmbarcare, pe bagaje, în confirmările de rezervare – și, uneori, ele pot crea confuzii. Un exemplu bun: codul BHX al Birminghamului britanic poate fi ușor confundat cu BHM, care aparține orașului Birmingham din Alabama. Înainte de călătorie merită să verifici atent ce cod din trei litere vezi: un detaliu minor care te poate scuti de multe neînțelegeri.