Cele mai frecvente greșeli ale piloților și cele care pot deveni cu adevărat periculoase

FOARTE PUȚIN LOC PENTRU EROARE

Din fericire, asemenea situații grave sunt astăzi extrem de rare, dar nu au dispărut complet. Un exemplu recent este un zbor Wizz Air UK spre Atena, operat în aprilie 2025 de Ascend Airways, companie intrată ulterior în lichidare voluntară, care a decolat de la London Luton folosind date incorecte de performanță. Potrivit The Telegraph, aeronava a început desprinderea de la sol când mai avea la dispoziție mai puțin de 162 de metri din suprafața pavată a pistei. La capătul acesteia, avionul se afla la numai aproximativ 4 metri deasupra solului, ceea ce însemna în practică o marjă de doar câteva secunde. Martorii au relatat că aeronava a trecut foarte jos peste zona din apropierea aeroportului. Andrew McKechnie, specialist în siguranță aviatică, fost pilot British Airways și fondator al McKechnie Aviation, atrage atenția că greșelile făcute la sol, înaintea decolării, pot avea consecințe serioase. În timpul rulării spre pistă există situații cu foarte puțin loc pentru eroare: o poziționare greșită poate însemna o distanță insuficientă pentru decolare sau, în cel mai rău caz, apropierea periculoasă de o altă aeronavă. În incidentul de la Luton, echipajul nu a ajuns accidental într-un loc greșit. Piloții au acceptat să decoleze de la o altă intersecție a pistei decât cea planificată inițial, dar nu au verificat dacă datele de performanță fuseseră actualizate pentru distanța mai scurtă disponibilă.

CUM ESTE OPRITĂ O GREȘEALĂ ÎNAINTE SĂ DEVINĂ PERICULOASĂ?

Astfel de erori pot apărea, iar procedurile de siguranță sunt concepute tocmai pentru a le identifica înainte să se transforme în probleme mai mari. Andrew Perkins, pilot comercial cu peste 12.000 de ore de zbor și director general al școlii de pregătire EmPower Flight, explică faptul că scopul este evitarea formării unui „lanț al erorilor”. Un incident grav apare adesea nu dintr-o singură greșeală, ci atunci când mai multe erori mici se succed fără să fie observate sau corectate. De aceea, piloții lucrează după proceduri stricte și își verifică repetat acțiunile. Calculele pentru decolare, de exemplu, sunt stabilite în timpul pregătirii zborului și verificate din nou înaintea decolării, pentru a confirma că datele și setările introduse corespund situației reale. O altă regulă importantă este principiul „cabinei sterile” în fazele critice ale zborului, precum rularea, decolarea și apropierea pentru aterizare. În aceste momente, echipajul evită sarcinile secundare și conversațiile care nu au legătură cu operarea aeronavei, pentru a reduce riscul distragerilor.

CÂND O EROARE TRECE DE FILTRELE DE SIGURANȚĂ

În ciuda acestor măsuri, greșeli mai apar. McKechnie spune că, din experiența sa, unele dintre cele mai frecvente sunt interpretările eronate ale instrucțiunilor primite de la controlul traficului aerian. De aceea, piloții trebuie să repete instrucțiunile importante, astfel încât controlorii să poată sesiza și corecta imediat o neînțelegere. O situație banală poate apărea la trecerea de la o unitate de control la alta. Echipajul primește o nouă frecvență radio, pe care trebuie să o rețină și să o introducă în sistem. La aproximativ 11.900 de metri altitudine, o singură cifră auzită greșit poate trimite pilotul pe o frecvență incorectă. McKechnie își amintește că, în timpul unei apropieri de aeroportul East Midlands, a înțeles greșit frecvența turnului de control și a fost nevoit să revină la frecvența precedentă pentru a cere din nou informația. Controlorul era ocupat, iar avionul a trebuit să amâne aterizarea până când echipajul a primit datele corecte.

CÂND COMUNICAREA EȘUEAZĂ

Erorile cu adevărat grave sunt adesea mai complexe decât o simplă decizie greșită. Specialiștii arată că problema apare mai ales atunci când procedurile de siguranță nu reușesc să oprească o eroare inițială înainte ca aceasta să genereze alte probleme. Un exemplu clasic este zborul British Midland 92, implicat în catastrofa de la Kegworth din 1989. După defectarea motorului stâng, fumul, vibrațiile și zgomotul au fost interpretate greșit de echipaj, care a ajuns la concluzia că problema se afla la motorul drept. Ca urmare, piloții au redus puterea și apoi au oprit motorul care funcționa. Faptul că zgomotul și vibrațiile s-au diminuat în acel moment le-a întărit impresia că identificaseră corect defecțiunea. Ancheta a arătat însă că situația a fost favorizată de mai mulți factori, inclusiv particularitățile noului Boeing 737-400, experiența piloților cu variantele anterioare și modul în care erau prezentate unele informații în cabina de pilotaj.

CUM ÎNVAȚĂ AVIAȚIA DIN ACCIDENTE

În accident au murit 47 de persoane, iar 79 au supraviețuit. Mai mulți pasageri și trei membri ai echipajului de cabină observaseră flăcări la motorul stâng, dar această informație nu a ajuns la piloți. O comunicare mai eficientă între cabina pasagerilor și cabina de pilotaj ar fi putut ajuta echipajul să identifice problema reală. Perkins explică faptul că tocmai de aceea operatorii analizează continuu incidentele, pentru ca experiența unui echipaj să devină lecție pentru ceilalți. Sistemul de siguranță pornește de la ideea că greșelile umane pot apărea, iar esențial este ca ele să fie descoperite, înțelese și împiedicate să se repete. Pentru un pasager anxios, ideea că piloții pot greși nu este neapărat liniștitoare. Totuși, aviația comercială rămâne una dintre cele mai sigure forme de transport, iar datele pe termen lung arată o scădere puternică a ratei accidentelor. Tocmai procedurile construite pentru a identifica, corecta și analiza erorile umane au avut un rol esențial în această evoluție.