Cum a devenit un biscuit antic roman faimoasa gofră?

Astăzi sunt disponibile aproape toate variantele imaginabile de gofre, de la cele cu miere și gem, la cele cu fructe, ciocolată, frișcă sau brânză. Dar ceea ce puțini oameni știu este că desertul asemănător clătitelor nu este un preparat modern. Este considerat de istoricii culinari un aliment care datează de mii de ani, iar potrivit lui Giorgio Franchetti, autorul cărții Dining With The Ancient Romans, își au originea în Roma antică.

Deși nu avem nicio înregistrare a formei prăjiturilor, Franchetti spune că acestea erau plate, iar aluatul lor folosea aceleași ingrediente de bază ca și gofrele de astăzi. Cercetările sale l-au condus la concluzia că crustula provine probabil din pâinea dulce grecească cu măsline (în latină panis obelius), care era coaptă între două plăci de fier încins și consumată, în principal, în timpul festivităților dionisiace.

Prepararea crustulei nu era complicată. Aluatul era făcut de obicei din făină, miere și un fel de grăsime. În zilele noastre, untul este principalul ingredient folosit pentru gofre, însă romanii nu-l prea apreciau. Era considerat un produs secundar nedorit, de obicei, folosit doar în cosmetică. Franchetti descrie modul în care crustulum a fost vândut ulterior la comercianții ambulanți și a fost adesea folosit de profesori ca recompensă pentru elevii lor. Cu toate acestea, adevărata lor popularitate a început atunci când au apărut ca desert la mesele festive.

Este posibil să fi ajuns în Orientul Mijlociu prin intermediul unor rute comerciale importante în Evul Mediu și, cel mai probabil, a fost adusă în America (cunoscută atunci ca Lumea Nouă) de coloniștii olandezi în secolul al XVII-lea. Potrivit lui Franchetti, în Evul Mediu a fost dezvoltată forma de grilaj a gofrelor de astăzi, cu unele rafinamente în tehnica de preparare. Biscuitul ferratelle, pe care majoritatea oamenilor îl consideră predecesorul direct al gofrelor și succesorul crustulei, a apărut ceva mai târziu. Biscuitele ferratelle aveau deja un model de rețea distinctiv, care era obținut prin utilizarea unor plăci de fier special ștanțate.