Biscuiți cu migdale din Italia care întrec turta dulce pe masa de Crăciun

Anginetti este un clasic al bucătăriei din sudul Italiei, un fursec mic care, în mod tradițional, se servește la botezuri, nunți și sărbători pascale, dar în multe locuri nu lipsește nici de pe platoul cu prăjituri de Crăciun. Sub glazura dulce, lucioasă, se ascunde un aluat moale și fin, iar aroma discretă de migdale îi transformă, în foarte scurt timp, în favoriții întregii familii. În plus, se prepară ușor, așa că ne putem apuca de ei chiar și seara, după o zi obositoare, pentru ca a doua zi noua „vedetă” a cutiei cu biscuiți de sărbători să fie deja gata de degustare.

Pentru biscuiți:

• 8 linguri de unt nesărat, la temperatura camerei
• 3 ouă mari
• 300 g făină albă
• 2 lingurițe praf de copt
• 100 g zahăr tos
• ½ linguriță sare
• 2 lingurițe esență de migdale

Pentru glazură și decor:

• 270 g zahăr pudră
• 3 linguri lapte
• ½ linguriță esență de migdale
• ¼ linguriță sare
• biluțe decorative din zahăr colorat, după gust

• Începem cu aluatul. Punem untul moale într-un bol, adăugăm zahărul și sarea, apoi mixăm aproximativ 2 minute, până când obținem o compoziție spumoasă, ușoară și cremoasă. Adăugăm ouăle pe rând, încorporând bine după fiecare, iar la final turnăm esența de migdale.
• În pasul următor presărăm praful de copt peste crema de unt și ouă, cernem făina deasupra, apoi frământăm totul până când obținem un aluat omogen. Ne dorim un aluat moale și ușor lipicios, pe care nu îl modelăm încă, ci îl acoperim și îl lăsăm la frigider pentru o oră, să se odihnească. Cât timp aluatul se răcește, preîncălzim cuptorul la 175 °C și tapetăm două tăvi cu hârtie de copt.
• Din aluatul odihnit luăm porții de mărimea unei linguri și, cu mâinile ușor înfăinate, le modelăm în bile de mărimea unei nuci. Așezăm bilele pe hârtia de copt, la o distanță de aproximativ 4 centimetri unele de altele, pentru a avea loc să se lățească.
• Introducem tăvile în cuptor pentru 8 minute, apoi le schimbăm poziția (pe cea de jos o mutăm sus, iar pe cea de sus jos) și mai coacem biscuiții încă 5–6 minute, până când capătă o culoare foarte ușor aurie, fără să se rumenească. După ce îi scoatem din cuptor, îi lăsăm să se răcească complet – abia apoi îi acoperim cu glazură.

• Pentru glazură, punem zahărul pudră într-un bol, adăugăm laptele, esența de migdale și sarea, apoi amestecăm până când obținem o cremă netedă, groasă, dar suficient de fluidă pentru a putea fi folosită la înmuiat. Dacă ni se pare prea groasă, o subțiem cu câteva picături de lapte; dacă este prea lichidă, mai adăugăm puțin zahăr pudră.
• Înmuim pe rând partea superioară a biscuiților reci în glazură, lăsăm excesul să se scurgă înapoi în bol, apoi presărăm deasupra, cât glazura este încă umedă, biluțe decorative din zahăr colorat. Glazura se întărește în aproximativ 20 de minute.
• Pe lângă esența de migdale, putem rade puțină coajă proaspătă de lămâie în aluat, pentru o aromă mai proaspătă și ușor fructată. Biluțele decorative din zahăr de deasupra pot fi înlocuite, fără ezitare, cu migdale sau fistic tocate mărunt – biscuiții vor fi nu doar mai aspectuoși, ci și plăcut crocanți și mai interesanți ca textură.
• Biscuiții Anginetti glazurați se păstrează cel mai bine după ce s-au răcit complet, în cutii de metal sau de sticlă, așezați în straturi separate prin hârtie de copt; la temperatura camerei rămân proaspeți și gustoși aproximativ o săptămână.