Așa s-a născut cannoli, celebrul desert sicilian

Originea desertului coboară până în Evul Mediu și este explicată prin mai multe teorii. Una dintre cele mai răspândite spune că s-a născut în perioada arabă a Siciliei, în zona actualului Caltanissetta. Numele localității ar veni din expresia arabă „Qalʿat an-nisāʾ”, adică „castelul femeilor”, iar legenda susține că prăjitura a fost pregătită pentru prima dată în bucătăria unui harem.

În secolul al XI-lea, odată cu revenirea Siciliei în lumea creștină, rețeta a ajuns în mănăstiri și convente. Acolo, călugărițele au păstrat-o și au rafinat-o generații la rând, pregătind desertul mai ales pentru sărbători religioase și ocazii aparte. Potrivit tradiției, nici forma, nici semnificația lui nu erau întâmplătoare: în carnavalul dinaintea Postului Mare, cannoli apărea și ca simbol al dorinței și al fertilității, însoțit adesea de aluzii jucăușe. Mănăstirile au funcționat și ca adevărate ateliere gastronomice. Din secolul al XIV-lea, acolo se făceau deserturi cu ricotta, biscuiți cu migdale și aluaturi umplute, care ajungeau printr-o mică deschizătură la familiile nobile din Palermo.

Atunci, dispariția rețetelor a devenit un pericol real. Cercetătoarea Maria Oliveri a decis să le adune și să le ducă mai departe, iar în atelierul deschis la mănăstirea Santa Caterina, cannoli este făcut și astăzi după aceste rețete. La prima vedere, desertul pare simplu: o foaie subțire de aluat este prăjită până devine crocantă, apoi umplută cu ricotta din lapte de oaie. Totuși, tocmai detaliile îi dau personalitate. Crema se completează cu ciocolată, fructe confiate sau fistic, iar abia atunci desertul își capătă pe deplin identitatea.