Carnea rămâne o raritate: ce mănâncă, de fapt, oamenii în Coreea de Nord?

Mesele colective au încă un rol important. În școli, fabrici și unități militare sunt servite adesea meniuri sezoniere stabilite dinainte. Pentru mulți nord-coreeni, mesele la restaurant sunt asociate mai ales cu sărbătorile sau ocaziile speciale, iar unul dintre cele mai cunoscute localuri este Okryugwan din Phenian, renumit pentru tăițeii reci în stil local. În micile localuri și la tarabele stradale predomină mâncărurile simple și ieftine. Printre ele se află dububap, bucăți de tofu prăjit umplute cu orez și servite de obicei cu sos picant, uneori și cu legume.

Un preparat tipic al capitalei este onban: orez peste care se pun carne de pui, ciuperci, ou și bucăți de bindaetteok, o clătită din fasole mung, apoi se toarnă supă fierbinte. Este cunoscută și supa manduguk, cu găluște umplute. Alimentația diferă însă mult în funcție de zona în care trăiesc oamenii și de situația materială. Potrivit Programului Alimentar Mondial, alimentația multor nord-coreeni este insuficient de diversificată, iar gospodăriile mai înstărite își pot permite mai ușor produse precum carnea. Pentru o mare parte a populației, consumul acesteia rămâne ocazional.

Aproximativ 80% din suprafața țării este muntoasă, astfel că terenurile potrivite pentru agricultură sunt limitate. O mare parte a suprafeței cultivate este destinată cerealelor, în special orezului și porumbului. Creșterea animalelor este mai redusă, iar vitele folosite la muncile agricole se află sub un control strict al statului. Păstrarea alimentelor este îngreunată și de alimentarea nesigură cu electricitate. În multe regiuni apar frecvent pene de curent, astfel că răcirea continuă a produselor este dificilă, mai ales în afara capitalei.

MÂNCĂRURI ALE VREMURILOR GRELE

Kimchi este aproape nelipsit din alimentația nord-coreeană. Legumele fermentate, adesea condimentate picant, sunt consumate ca garnitură, separat sau ca ingredient în alte preparate. La fel de caracteristici sunt tăițeii de hrișcă serviți reci, atât în supă, cât și cu sos picant. Pot fi însoțiți de castravete, ridiche, pară și ou, iar carnea apare mai ales în versiunile mai bogate. În mesele mai modeste, cartofii și terciul de porumb au un rol important. Injo gogi bap s-a răspândit în timpul gravei crize alimentare din anii 1990. Așa-numita „carne artificială” este făcută din masa de soia rămasă după extragerea uleiului, în care se pune orez și care este servită, de regulă, cu sos picant. Preparatul născut din necesitate a devenit ulterior o mâncare stradală populară. Supele sunt adaptate și ele ingredientelor disponibile, astfel că pot conține plante sălbatice, varză sau ridichi.

MÂNCĂRURI DE SĂRBĂTOARE

La ocazii speciale apar preparate mai bogate. Printre acestea se numără tteok, prăjitura din orez lipicios, tradițională la mai multe sărbători coreene. Dintre băuturi, una dintre cele mai cunoscute specialități locale este berea Taedonggang, produsă la Phenian și numită după râul Taedong, care traversează capitala. Printre preparatele mai neobișnuite se află și dangogi-jang, o supă din carne de câine. Nu este o mâncare de zi cu zi, ci una consumată mai ales sezonier, în special în timpul verii. În Coreea de Nord, preparatul este prezentat în continuare drept o mâncare tradițională pentru perioada cea mai călduroasă a anului.