Delicatesă cu brânză ce face concurență pizzei

Numele e grăitor: „khacho” înseamnă brânză proaspătă, de tip urdă, iar „puri” înseamnă pâine. Tradiția spune că locul de naștere al preparatului este Imereti, chiar dacă istoria exactă rămâne în ceață. Cert este că, de secole, revine constant pe mese și a devenit între timp un simbol național. Baza este un aluat dospit, umplut de obicei cu brânză sulguni sau imeruli – o combinație simplă, dar irezistibilă, mai ales proaspăt scoasă din cuptor.

Forma și textura urmează geografia. În zonele mai înalte ale Caucazului, aluatul este mai gros și mai sățios, iar pe țărmul Mării Negre e mai ușor și mai fraged. În marile orașe se preferă turtele întinse subțiri, crocante, iar adesea se personalizează cu ierburi aromatice sau amestecuri de brânzeturi de familie.

Cel mai cunoscut este imeruli: rotund, moale la interior, plin de brânză. La fel de popular este hachapuriul adjarian (adjaruli), copt în formă de bărcuță, în al cărui centru se adaugă, la servire, un ou proaspăt. Există și variante dreptunghiulare – totul depinde de regiunea în care te afli. Hachapuri depășește granițele unui simplu preparat: în el se regăsesc diversitatea și ospitalitatea Georgiei. „Supra”, ospățul bogat și comunitar, e de neconceput fără el. Ingredientele munților, prospețimea țărmului și spiritul experimental al bucătăriilor urbane și-au pus amprenta asupra lui, motiv pentru care poate fi, în același timp, foarte variat și totuși inconfundabil georgian.

În ultimii ani, țara a devenit destinație și pentru cei care caută experiențe noi în locul rutelor europene obișnuite. Plimbându-te pe străduțele pavate din Tbilisi sau pe faleza din Batumi, dai la aproape fiecare colț peste o brutărie. Descoperirea gastronomiei georgiene devine astfel o experiență comparabilă cu vârfurile înzăpezite ale Caucazului sau cu podgoriile: memorabilă, bogată și de durată.