Gogoașă italiană de carnaval, pe care o poți face acasă: așa se prepară frittella venețiană

Frittella este asociată cu Veneția, mai exact cu regiunea Veneto. Aceste gustări prăjite în ulei erau savurate încă din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, iar o descriere timpurie s-a păstrat în colecția Bibliotecii Casanatense din Roma. Nu e de mirare, așadar, că frittella a devenit de multă vreme nelipsită din peisajul Carnavalului venețian – în 2026, seria de festivități are loc între 31 ianuarie și 17 februarie. Un detaliu interesant: odinioară, frittella putea fi făcută exclusiv de așa-numiții fritoleri, adică meșterii care prăjeau și vindeau frittelle. La începutul secolului al XVII-lea s-au organizat într-o breaslă: aveau șaptezeci de membri, fiecare primea o zonă desemnată, iar meșteșugul se transmitea din tată în fiu. Tradiția s-a estompat definitiv până la sfârșitul secolului al XIX-lea. De atunci au apărut nenumărate variante: în unele locuri se umplu cu ciocolată, în altele se fac cu cremă, iar în multe rețete sunt îmbogățite cu stafide. Mai jos urmează versiunea clasică, cu stafide.

• 120 ml de lapte integral
• 1 linguriță de drojdie activă
• 50 g de zahăr + încă puțin pentru tăvălit
• 210 g de făină
• 1 ou
• 1 lingură de rom
• 85 g de stafide
• 1 praf de sare
• coaja rasă de la o portocală
• 4–5 linguri de zahăr pudră pentru deasupra (opțional)
• ulei pentru prăjit

• Încălzim laptele într-o crăticioară până când apar bule mici pe margine – nu trebuie să fiarbă. Îl luăm de pe foc și îl lăsăm să se răcorească până devine călduț.
• Amestecăm cu un tel drojdia și o linguriță de zahăr, apoi lăsăm amestecul aproximativ 10 minute, până când se formează spumă la suprafață.
• Într-un bol mare, amestecăm făina, restul de zahăr, sarea, oul și romul, apoi adăugăm coaja rasă de portocală.
• Turnăm laptele cu drojdie și amestecăm cu o lingură de lemn până obținem un aluat omogen. Ne dorim o bilă de aluat netedă și elastică; la final încorporăm și stafidele.
• Acoperim bolul cu folie alimentară și lăsăm aluatul la dospit, la cald, aproximativ 1 oră – e gata când își dublează volumul.

• Între timp, într-o tigaie cu pereți înalți încălzim un strat de ulei de aproximativ 4–5 cm. Când este suficient de fierbinte, punem în el porții de mărimea unei lingurițe, ajutându-ne de două linguri.
• O frittella reușită nu se închide prea tare la culoare, nu se lipește de fundul tigăii și, când intră în ulei, urcă aproape imediat la suprafață.
• Prăjim fiecare bucată aproximativ 1 minut, până devine aurie. Avem grijă ca uleiul să nu fie prea încins: dacă aluatul se colorează prea repede, luăm tigaia de pe foc pentru scurt timp, apoi continuăm.
• La final, scoatem frittellele cu o spumieră, le lăsăm să se scurgă, presărăm zahăr tos pe o farfurie și, cât sunt încă fierbinți, le tăvălim în zahăr.
•  Înainte de servire, le putem pudra, după gust, și cu zahăr pudră.