Credeau că e otravă, apoi a devenit medicament – astăzi se regăsește în toate bucătăriile din România

Preferatul copiilor și companionul ideal al cartofilor prăjiți – privind sticla de ketchup din bucătărie, puțini și-ar putea imagina ce trecut surprinzător ascunde acest produs aparent banal. Versiunea originală nici măcar nu conținea roșii: strămoșul său este un sos de pește asiatic numit „ge-tchup” sau „koe-chup”. Comercianții europeni l-au descoperit în Orientul Îndepărtat și au fost atât de impresionați, încât au încercat să-l reproducă acasă. Astfel a apărut o variantă europeană pe bază de bere și anșoa. Primul ketchup pe bază de roșii este atribuit unui om de știință și horticultor american, James Meade, care, potrivit înregistrărilor, a preparat rețeta în 1812.

Acest fapt este cu atât mai interesant cu cât, la acea vreme, multe legume – inclusiv roșiile – erau considerate toxice, mai ales în Europa și America de Nord. Motivul? Planta semăna cu specii otrăvitoare, precum belladonna și henbane. Mai mult, în secolul al XVIII-lea, farfuriile nobilimii erau adesea fabricate din aliaje de staniu sau plumb, iar aciditatea roșiilor reacționa cu metalul, eliberând plumb care ducea frecvent la îmbolnăvire.

Percepția publică s-a schimbat în anii 1830, când dr. John Cook Bennett, profesor universitar în Ohio, a început să recomande ketchupul ca remediu pentru diaree, icter și tulburări digestive. Convins de eficiența sa, a lansat chiar și pastile concentrate pe bază de ketchup. Cererea pentru acest „condiment miraculos” a explodat rapid, iar mai multe companii au început să producă propriile versiuni de „pastile cu roșii”.

POATE FI FOLOSIT CU ADEVĂRAT CA MEDICAMENT?

Deși ketchupul a fost utilizat o perioadă în scopuri medicinale, popularitatea sa a adus o provocare majoră: roșiile erau disponibile doar câteva luni pe an, însă cererea era constantă. Din cauza lipsei unei industrii eficiente de conservare, unii producători au recurs la roșii alterate. Gustul neplăcut era mascat cu substanțe chimice periculoase precum acidul boric, formalina, acidul salicilic și acidul benzoic – toate interzise astăzi în industria alimentară din cauza riscurilor pentru sănătate.

În plus, aceste substanțe afectau culoarea roșie a sosului, motiv pentru care producătorii apelau la coloranți artificiali pe bază de gudron de cărbune – recunoscuți astăzi ca fiind cancerigeni. Ironia face că nu aceste practici, ci un alt scandal a pus capăt carierei „medicale” a ketchupului. În anii ’40-’50, mai multe companii au fost prinse că vindeau laxative sub numele de „pastile de roșii”, ceea ce a dus la pierderea încrederii publicului. Astfel, era ketchupului medicinal s-a încheiat rapid. Forma modernă, stabilă și sigură a sosului de roșii a apărut abia în 1876, când compania Heinz a lansat pe piață primul „Heinz Tomato Catsup” – un produs fără aditivi toxici și cu termen de valabilitate extins. De atunci, ketchupul a devenit nelipsit în meniurile din întreaga lume.