Cu această metodă japoneză simplă putem găti mereu orez perfect

În Japonia se folosește mai ales orez alb cu bob scurt. Are un gust ușor dulceag și, datorită compoziției sale, după fierbere capătă acea textură ușor lipicioasă, atât de caracteristică. La nevoie, poate fi potrivit și orezul cu bob mediu, care se lipește mai puțin, dar rămâne moale și plăcut. Varianta cu bob lung este, în general, mai bine de evitat, deoarece apare rar în bucătăria japoneză.

Nici culoarea nu este un detaliu minor. Deși orezul alb și cel brun provin din aceeași cereală, ele cer tehnici diferite de preparare. Orezul brun conține mai multe fibre și substanțe nutritive, însă fierbe mai greu și se păstrează mai puțin timp. Dacă vrem să urmăm metoda japoneză tradițională, orezul alb rămâne alegerea cea mai sigură.

În trecut, orezul aproape întotdeauna trebuia spălat, pentru că vechile tehnici de măcinare lăsau pe boabe un strat făinos. Orezul japonez alb este și astăzi adesea clătit, pentru a îndepărta amidonul rămas din tărâțe, care poate influența atât gustul, cât și textura. În cazul sortimentelor moderne din magazine, spălarea ține mai degrabă de preferințe: de multe ori este suficient să-l clătim o dată sau de două ori. Nu este o problemă dacă apa nu devine complet limpede. La păstrare, orezul trebuie ținut într-un recipient închis ermetic, pentru a-și menține prospețimea.

• După clătire, punem orezul într-o oală cu fund gros sau într-un vas de lut și turnăm cantitatea potrivită de apă.
• Acoperim vasul și aducem orezul la punctul de fierbere, la foc mediu.
• Când apa începe să clocotească ușor, reducem focul și îl lăsăm să se gătească încă 12–15 minute, cu capacul pus.
• Este important să nu ridicăm capacul în acest timp, deoarece aburul din interior contribuie decisiv la obținerea texturii dorite.
• Când este gata, afânăm ușor orezul, astfel încât excesul de abur să poată ieși, apoi îl servim.