Un tort celebru, o rețetă disputată și o legendă care încă rezistă la Viena

Originea prăjiturii este legată de Franz Sacher, un ucenic de doar 16 ani care, în 1832, ar fi primit o sarcină importantă: să creeze un desert aparte pentru invitații prințului Klemens von Metternich. Potrivit versiunii celei mai răspândite, tânărul a pregătit un tort de ciocolată completat cu gem de caise și glazură de ciocolată, punând astfel bazele rețetei care avea să devină celebră. Totuși, povestea reală pare mai complicată, pentru că forma sub care desertul a devenit cu adevărat cunoscut a fost legată mai târziu și de fiul său, Eduard.

 Într-o carte de bucate de la sfârșitul anilor 1890 apare, de pildă, o versiune surprinzător de simplă, fără praf de copt, ceea ce dădea blatului o textură mai densă și mai compactă decât în multe rețete moderne. Caracterul ei specific era definit deja de combinația dintre ciocolată și gemul de caise, asociere care îi marchează și astăzi gustul. Tortul și-a câștigat adevărata faimă când Eduard și-a deschis propria cafenea, apoi celebrul Hotel Sacher, devenit repede unul dintre centrele vieții mondene vieneze. Desertul era comandat mai ales de publicul care frecventa opera, iar de aici notorietatea lui a crescut constant, depășind de mult granițele Austriei.

După ani de procese și în urma unui acord care a pus capăt conflictului, Hotel Sacher a păstrat dreptul de a folosi numele „Original Sacher-Torte”, în timp ce Demel a continuat să vândă propria versiune sub denumirea „Eduard-Sacher-Torte”. Conflictul nu a făcut decât să mărească și mai mult faima desertului. Hotel Sacher produce și astăzi sute de mii de torturi pe an, multe dintre ele trimise în afara Austriei. Servirea clasică include frișcă neîndulcită și cafea, care echilibrează caracterul dens și intens de ciocolată al prăjiturii. Între variantele actuale există încă mici diferențe, fie în felul în care este așezat gemul, fie în consistența glazurii sau în proporția de ciocolată.