Cel mai ciudat loc de pe hartă: orașul european în care granița trece prin bucătărie

Orașul Baarle din sudul Țărilor de Jos se află la doar câțiva kilometri de granița cu Belgia. Interesant este faptul că o parte din acest oraș aparține Belgiei, deși întreaga comună este înconjurată de teritoriul olandez. Și mai complicat este că multe dintre casele, străzile și piețele care par belgiene aparțin, de fapt, Țărilor de Jos.

O enclavă este un teritoriu complet înconjurat de teritoriul altui stat. În prezent, există trei astfel de state independente: San Marino, Vaticanul și Lesotho, care este în întregime înconjurat de Africa de Sud. O exclavă, pe de altă parte, este un teritoriu al unei țări, separat geografic de restul acesteia și înconjurat complet de un alt stat. Exemple celebre sunt Campione d’Italia (Italia) în Elveția, Büsingen am Hochrhein (Germania) și, desigur, Baarle-Hertog (Belgia). În acest caz, este vorba de un singur oraș, dar diferite părți ale lui poartă nume distincte, în funcție de apartenența națională.

Această situație remarcabilă își are originile în urmă cu peste 800 de ani, când teritoriile actualelor Țări de Jos au fost împărțite între stăpâni francezi, germani, englezi și olandezi. În 1198, ducele Henric I de Brabant a cedat două așezări lui Godfried, stăpânul orașului Breda, dar a păstrat unele terenuri în jurul satului Baarle. Aceste parcele erau răspândite, dar în două-trei secole, s-a format o localitate pe ele – una care aparținea de fapt mai multor stăpâni diferiți. În timp, cele două sate s-au dezvoltat, iar granițele lor s-au întrepătruns.

Situația a fost consemnată în documente istorice precum Tratatul de la Westfalia din 1648 și, ulterior, Tratatul de la Maastricht din 1843, semnat după separarea Belgiei catolice de Țările de Jos protestante în 1830. Acest tratat a „oficializat” harta complicată a orașului Baarle: douăzeci de exclave belgiene în interiorul Olandei și șapte exclave olandeze în cadrul acestor exclave belgiene. Drept criteriu de cetățenie s-a stabilit țara spre care se deschidea ușa casei. Locuitorii au exploatat această situație timp de secole: și-au construit sau mutat ușa de la intrare în funcție de țara cu taxe mai mici. Zonele belgiene sunt cunoscute sub numele de Baarle-Hertog, iar cele olandeze sub denumirea de Baarle-Nassau. Sufixele „Hertog” și „Nassau” se referă la Ducele de Brabant și la Casa de Nassau, care deținea castelul din Breda.

Astăzi, titlul de „Lord de Breda” este deținut de regele olandez Willem-Alexander, iar titlul de „Duce de Brabant” este onorific și aparține moștenitorului tronului belgian. Orașul are două administrații municipale, doi primari, două sisteme poștale, două rețele de transport public și două sisteme educaționale. Curentul electric și telefonia sunt furnizate de companii belgiene, în timp ce apa și gazul vin din partea olandeză. Granița dintre cele două este marcată prin cruci albe desenate pe pavaje. Densitatea construcțiilor este atât de mare încât, atunci când stai pe terasa unei cafenele, poți sta la o masă în Țările de Jos, în timp ce scaunul tău se află deja în Belgia.