Pe una dintre cele mai frumoase insule din lume, nimeni nu are voie să pășească

Peisajul pare desprins din basme: lacul turcoaz, crestele zimțate și pădurile dese de conifere concentrează esența sălbăticiei canadiene. Spirit Island e însă un mic paradox: mare parte din an nici nu este propriu-zis o insulă, fiind legată de țărmul estic printr-un istm îngust. Poziția izolată face ca accesul să fie posibil în două feluri: fie printr-un tur dus-întors de aproximativ 28 km cu barca, din nordul lacului, fie printr-o croazieră organizată, cu durata de circa 15 minute. Majoritatea vizitatorilor petrec doar câteva minute în apropiere. Pe insulă pot păși exclusiv membrii poporului Stoney, care consideră acest loc retras drept cămin al spiritelor vindecătoare.

Comunitatea Stoney se referă la Spirit Island ca Githni-mi-Makoche, „Insula Vindecării”. Secole la rând, aici au avut loc ritualuri și ceremonii de vindecare, iar munții din jur sunt cinstiți ca simboluri ale strămoșilor – pentru ei, peisajul exprimă legătura dintre pământ, apă și înaintași. Prezența lor nu a fost însă întotdeauna de la sine înțeleasă: la înființarea Parcului Național Jasper, în 1907, au fost evacuați cu forța. Abia recent au putut reveni pentru a-și reînvia tradițiile și a-și reface legătura cu patria străbună.

Renumele Spirit Island a explodat la mijlocul secolului al XX-lea, când o fotografie spectaculoasă realizată de Peter Gales a fost expusă, într-o variantă de 18 metri lățime, în Grand Central Terminal din New York, în seria Kodak Colorama. Imaginea a cucerit publicul, iar de atunci insula, cuibărită între vârfuri ascuțite supranumite „Hall of the Gods”, revine constant în filme, pe copertele revistelor de călătorie și în reclamele marilor mărci. În fiecare an, zeci de mii de vizitatori ajung aici pentru fotografia „obligatorie” – puțini știu însă că, în spatele peisajului, se află moștenira spirituală vie a populațiilor indigene.

Sursă: BBC