Răcire fără frigidere: construcția antică ce păstra gheața în mijlocul deșertului

Un desert tradițional iranian, faloodeh, seamănă cu un sorbet înghețat cu fâșii subțiri de tăiței preparați din amidon. Aceștia erau amestecați într-un sirop de zahăr parțial înghețat, apoi aromați cu lime, apă de trandafiri sau vișine, pentru a oferi răcorire în zilele foarte calde. Desertul și variantele sale mai vechi își au originile cu multe secole în urmă, în Persia. Cum era posibil acest lucru într-un climat deșertic, fără răcire electrică? Iarna, perșii produceau sau adunau cantități mari de gheață și le depozitau astfel încât rezervele să nu se topească în întregime nici în timpul verii. Pentru aceasta foloseau yakhchalurile.

Construcția lor era impresionantă atât la suprafață, cât și în adâncime. Unele ajungeau la 18–20 de metri înălțime și aveau dedesubt spații subterane foarte mari, potrivite pentru păstrarea gheții și a alimentelor. Pereții erau realizați dintr-un amestec special, numit sarooj, alcătuit din nisip, lut, var, coji de ouă, păr de capră și cenușă. Materialul era conceput să asigure atât izolarea, cât și rezistența la apă. Răcirea depindea de spațiul subteran, zidurile groase, circulația aerului și evaporare. Multe yakhchaluri erau legate de canale subterane care alimentau sistemul cu apă rece. Aerul cald era evacuat prin deschiderile superioare, iar evaporarea apei contribuia la reducerea temperaturii din interior. În anumite condiții, înăuntru se puteau înregistra temperaturi sub punctul de îngheț chiar și în diminețile de vară din deșert. Iarna, apa era condusă cu grijă în bazine puțin adânci, unde îngheța în nopțile reci, iar uneori se foloseau și blocuri de gheață aduse din munți.

 Yakhchalul nu era util numai pentru pregătirea deserturilor, ci și pentru păstrarea alimentelor perisabile, devenind un element important al vieții cotidiene. După principii similare funcționau și sistemele de răcire care făceau mai suportabile încăperile locuințelor în climatul fierbinte. Soluția arată cât de mult se apropia uneori ingeniozitatea tehnică a Antichității de confortul considerat astăzi modern.