Dispare încet una dintre cele mai singuratice meserii din lume

La 2 aprilie 2025, un paznic de far se afla singur la stația Triple Island, de pe coasta provinciei Columbia Britanică. Turnul se află pe una dintre cele trei insule stâncoase, într-o zonă dură a Oceanului Pacific, unde ceața densă, furtunile și schimbările bruște ale vremii sunt frecvente. Una dintre sarcinile principale ale paznicilor este transmiterea unui raport meteorologic la fiecare trei ore. În acea zi, primul raport nu a mai fost transmis. Colegii au încercat în repetate rânduri să ia legătura cu angajatul prin telefon și radio, fără rezultat. Echipajul elicopterului trimis la fața locului l-a găsit în cele din urmă, dar viața lui nu a mai putut fi salvată.

Munca lor este mult mai complexă decât simpla supraveghere a luminii farului. Pe coasta provinciei Columbia Britanică, paznicii urmăresc constant vremea și starea mării și, la nevoie, pot ajuta echipele de salvare. Au existat și situații în care au semnalat nave suspecte sau au dat alarma în timpul unor incidente de mediu. Prezența lor este deosebit de importantă la stațiile accesibile doar cu o navă sau cu elicopterul. Un fost paznic de far susține că aparatele nu redau întotdeauna fidel condițiile locale. Valurile staționare, vârtejurile și curenții de întoarcere pot fi observate uneori mai repede și mai precis de o persoană aflată chiar la fața locului.

TOT MAI PUȚINE FARURI AU PERSONAL

Canada are aproximativ 750 de faruri, dar Garda de Coastă menține puțin peste 250 de stații active. Numai 51 mai au personal, în timp ce luminile de navigație sunt automatizate la toate stațiile. Unul dintre principalele argumente pentru automatizare este reducerea costurilor, mai ales în zonele izolate, unde aprovizionarea personalului permanent și întreținerea infrastructurii sunt scumpe. Paznicii spun însă că tocmai izolarea poate face automatizarea costisitoare. Jim Abram, fost paznic de far, estimează că trimiterea unui elicopter într-un asemenea loc poate costa aproximativ 5.000 de dolari canadieni pe oră, adică circa 16.300 de lei, chiar dacă intervenția presupune doar repararea unui cablu sau înlocuirea unui bec ars. Un paznic aflat deja acolo ar putea rezolva asemenea defecțiuni în câteva minute. Dacă trebuie transportați tehnicieni, vremea nefavorabilă poate transforma o reparație simplă într-o intervenție care durează zile sau chiar săptămâni. Din acest motiv, angajații contestă ideea că automatizarea aduce întotdeauna economii reale.Kate Bauer, doctorandă la Universitatea din Toronto, declara pentru The Guardian în 2025 că dispariția paznicilor ar însemna și pierderea „ochilor” de pe coastă, deoarece, în regiunile slab populate, ei sunt adesea primii care observă un eveniment neobișnuit. Și Senatul canadian a susținut menținerea prezenței umane în raportul Seeing the Light din 2010. Comisia a constatat că nu exista o analiză cost-beneficiu cuprinzătoare care să demonstreze clar avantajele retragerii paznicilor și a recomandat în unanimitate păstrarea unui nivel adecvat de personal.