Dimineața e plin de apă, la prânz e uscat – nici experții nu au putut descifra secretul „Lacului Dispărut”

Localnicii îi spun simplu „Lacul Dispărut”. Loughareema se află aproximativ la jumătatea distanței dintre Cushendun și Ballycastle, iar numele provine din expresia „loch an rith amach”, tradusă, aproximativ, prin „lacul care se scurge”. Este alimentat de trei pâraie, însă apa părăsește cuva lacului printr-un singur punct: o gură de drenaj aflată pe fundul lacului. Deschiderea se colmatează uneori din cauza resturilor acumulate și a turbei, pentru ca, mai târziu, să se elibereze din nou.

Fenomenul pare legat și de o rețea subterană complexă de drenaj, ale cărei trasee rămân, în mare parte, încă insuficient explorate. Tocmai această combinație neobișnuită face posibil ca, uneori, dimineața albia să fie plină, iar până la prânz apa să dispară aproape complet. Sistemul subteran din zona Loughareema conduce apa lacului la aproximativ 2,5 kilometri depărtare, către unul dintre izvoarele râului Carey. Cu toate acestea, specialiștii încă nu înțeleg exact cum reușește lacul să se golească atât de repede. Astăzi, un drum îngust trece chiar peste linia lacului, fiind ridicat astfel încât vehiculele să poată traversa în siguranță. În trecut, situația era însă diferită: la un nivel ridicat al apei, drumul ajungea complet sub apă.

De Loughareema se leagă și povești cu iz înfiorător. Potrivit vorbelor din sat, în 1898, când lacul era plin, colonelul John Magee McNeile a încercat să-l traverseze cu o trăsură. Caii s-au speriat brusc, au răsturnat trăsura, iar el s-a scufundat împreună cu ea. Legenda spune că, atunci când lacul se umple din nou, noaptea apar spiritele călătorilor dispăruți și ale cailor lor – ba chiar ar fi zărită și silueta unei trăsuri sinistre.