Top 5 cele mai izolate locuri din lume, unde puțini au curajul să ajungă

În Oceanul Pacific, un alt loc greu accesibil este arhipelagul Pitcairn, aflat sub administrație britanică. Cea mai simplă cale de a ajunge aici este cu o companie specializată, din Mangareva (lângă Tahiti), într-o călătorie de două zile. Fără această rută turistică, drumul poate dura între 8 și 12 zile cu nave comerciale. Capitala Adamstown numără doar aproximativ 50 de locuitori, majoritatea descendenți ai marinarilor rebeli de pe vasul HMS Bounty, care s-au refugiat aici în 1789 alături de femei tahitiene, după ce au incendiat nava pentru a nu fi găsiți niciodată.

Insula Tristan da Cunha și singura sa așezare, Edinburgh of the Seven Seas, sunt deseori menționate printre cele mai izolate locuri de pe glob. Nu întâmplător: această insulă minusculă aflată în mijlocul Oceanului Atlantic poate fi accesată doar de cei care acceptă un drum dus-întors de câte șase zile. Navele care pleacă din Cape Town, Africa de Sud, pornesc doar de nouă ori pe an, așadar călătoria necesită o planificare temeinică. Aproximativ 240 de oameni trăiesc pe insulă, cultivându-și singuri hrana. În schimb, fauna este bogată – mai ales în păsări: albatroșii, pinguinii și furtunarii sunt o prezență constantă.

În Iacutia, în estul Siberiei, se află Oimiakon – unul dintre cele mai reci locuri locuite de pe planetă. În ciuda temperaturilor ce pot atinge −67 °C, în sat trăiesc aproximativ 500 de oameni. Călătoria până aici nu este deloc simplă: din Iakuțk, turiștii aventuroși pot ajunge doar într-un tur organizat de trei zile cu mașina, parcurgând așa-numitul „Drum al Oaselor”. Traseul și-a primit numele macabru pentru că a fost construit de deținuții din gulaguri – se estimează că între 250.000 și 1 milion de oameni și-au pierdut viața aici, iar corpurile lor ar fi fost îngropate direct în fundația drumului, din cauza permafrostului.

Spre deosebire de celelalte locuri, dificultatea în a ajunge în regiunea Darién nu este dată de distanță, ci de teren și pericolele ascunse. Între Columbia și Panama se întinde o zonă mlăștinoasă, acoperită de o junglă deasă, recunoscută ca fiind una dintre cele mai periculoase regiuni de pe planetă. Terenul este greu de străbătut, iar pericolele variază de la boli tropicale la atacuri de animale. Pe lângă toate acestea, regiunea este controlată de rețele de crimă organizată implicate în trafic de droguri și de persoane. Proiectul de a extinde Autostrada Panamericană prin această zonă a fost abandonat din cauza instabilității solului și a riscurilor ecologice majore.

În vestul Australiei, traseul Canning Stock Route străbate aproape 2.000 km de deșerturi aride și regiuni pustii. A fost creat în 1906 de geodezul Alfred Canning, pentru a permite deplasarea vitelor între regiunile nordice și sudice. Între Halls Creek și Wiluna nu se găsesc așezări umane, semnal mobil sau servicii de urgență. Deși Canning și echipa sa au săpat 51 de puțuri, majoritatea sunt astăzi nefuncționale, astfel că turiștii trebuie să transporte cantități mari de apă. Ziua, temperaturile pot depăși 45 °C, iar noaptea pot coborî sub zero. Doar vehiculele 4×4 puternic echipate, cu telefoane prin satelit și emițătoare de semnal SOS pot parcurge traseul. Călătoria durează în medie trei săptămâni. Zona aparține comunităților aborigene, iar accesul implică obținerea de permise speciale, deoarece pe drum se întâlnesc locuri sacre, petroglife și surse de apă tradiționale.