Pericolul ascuns al Himalayei: când gheața, rocile și apa pornesc un lanț al distrugerii

La 26 august, o viitură violentă a lovit zona de frontieră dintre Nepal și Tibet. Potrivit celui mai recent bilanț disponibil joi după-amiază, cel puțin 359 de persoane au murit, iar peste 1.000 sunt date dispărute, printre acestea numărându-se numeroși turiști străini. Viitura a provocat distrugeri majore, iar stratul gros de noroi și resturi îngreunează operațiunile de salvare. Mai multe drumuri au devenit impracticabile, iar comunicațiile și alimentarea cu energie sunt întrerupte sau funcționează cu dificultate în numeroase zone. Primele analize ale imaginilor din satelit sugerează că s-ar fi desprins aproximativ 0,2 kilometri pătrați din partea inferioară a ghețarului. Masa de gheață ar fi cedat la circa 5.200 de metri altitudine și ar fi căzut aproape 1.200 de metri până pe fundul văii.

Un asemenea colaps nu înseamnă însă doar alunecarea unui bloc compact de gheață. În timpul unei căderi de peste un kilometru, gheața și rocile se fragmentează, o parte a gheții se poate topi, iar masa aflată în mișcare antrenează sedimente și alte materiale de pe versant. Avalanșa rezultată poate ajunge în vale cu o viteză foarte mare. Potrivit reconstrucției preliminare, masa de gheață, rocă și sedimente ar fi ajuns în râul Lhende Khola și i-ar fi blocat temporar albia. Când barajul natural a cedat, volumul acumulat de apă, noroi și roci s-a revărsat în aval, formând unda de viitură care a provocat distrugerile.

Geologul Daniel Shugar, citat de The New York Times, avertizează însă că este prea devreme pentru a exclude alți factori. Cercetătorii analizează și posibila influență a lucrărilor de construcție din regiune, precum și condițiile meteorologice dinaintea dezastrului. Glaciologul Simon Cook a comparat evenimentul cu tragedia din Chamoli, India, din 2021. Atunci, o masă enormă de rocă și gheață s-a desprins de pe un versant abrupt din Himalaya și s-a transformat într-un torent de resturi care a traversat cu viteză statul Uttarakhand. Două hidrocentrale au fost grav avariate, iar peste 200 de oameni au murit sau au dispărut. Legătura directă dintre criza climatică și actuala prăbușire glaciară nu este deocamdată demonstrată, însă tendința pe termen lung este clară. În regiunea Hindu Kush–Himalaya, pierderea de masă a ghețarilor a fost cu 65% mai rapidă între 2011 și 2020 decât în deceniul precedent, iar Nepalul a pierdut aproape o treime din masa sa de gheață în puțin peste 30 de ani.

Imaginile din satelit indică și o topire semnificativă a zăpezii în cele 24 de ore dinaintea catastrofei, deși cauzele meteorologice exacte și rolul acestei topiri în destabilizarea ghețarului sunt încă analizate. Astfel de dezastre sunt greu de anticipat tocmai pentru că pot rezulta din mai multe procese care se amplifică reciproc. Prăbușirea unui ghețar sau a unui versant poate declanșa o avalanșă de gheață și rocă, aceasta poate bloca un râu, iar apa acumulată poate rupe ulterior barajul natural și produce o viitură uriașă. În alte cazuri, amestecul de gheață, apă, rocă și sedimente se transformă direct într-un torent rapid și extrem de distructiv.

Himalaya este deosebit de vulnerabilă la asemenea reacții în lanț. Versanții abrupți, masele mari de gheață și văile adânci permit ca o prăbușire produsă la mii de metri altitudine să provoace, într-un timp foarte scurt, distrugeri la distanțe considerabile. Persoanele aflate în regiune sunt sfătuite să urmeze indicațiile autorităților locale și să se îndepărteze de cursurile de apă către zone mai înalte și sigure. Autoritățile avertizează că nimeni nu ar trebui să încerce să părăsească zona pe cont propriu folosind trasee amenințate de alunecări de teren sau inundații.