Trenul care pornește zi de zi în călătoria sa de 1.600 de kilometri, sfidând explozii, atacuri și focuri de armă

Linia a devenit, între timp, un simbol al puterii centrale, în mare parte pentru că este folosită în mod regulat atât de guvern, cât și de armată. Din acest motiv, anul acesta a fost deja ținta atacurilor de șapte ori. Cel mai recent, în provincia Sindh, un dispozitiv exploziv improvizat a aruncat în aer patru vagoane, iar șapte pasageri au fost răniți.

Astfel de acțiuni au devenit aproape cotidiene: în iunie, o bombă detonată de la distanță a deraiat un tren la Jacobabad, iar în august, în zona Mastung, alte șase vagoane au fost distruse într-o nouă explozie. Situația este atât de imprevizibilă, încât, atunci când, în iulie, un alt tren a deraiat, autoritățile au suspectat automat un atentat – s-a dovedit, în cele din urmă, că a fost o defecțiune tehnică.

Toate acestea se petrec în Belucistan: o provincie istorică din vestul Pakistanului, la marginea Podișului Indian și a Mării Arabiei, care rămâne o zonă-cheie din punct de vedere geografic și economic. Pe aici trec principalele coridoare feroviare și energetice ale inițiativei Chinei „O centură, un drum”, în timp ce regiunea trăiește de decenii sub povara revoltelor. Separatiștii acuză Islamabadul că exploatează rezervele de gaze și minerale ale provinciei, în timp ce populația locală rămâne în sărăcie. În aprilie, ONU a cerut Pakistanului să investigheze încălcările drepturilor omului, după rapoarte privind „dispariții” și execuții arbitrare. Guvernul respinge constant aceste acuzații. Ministrul căilor ferate, Hanif Abbasi, susține că în spatele atacurilor repetate asupra trenului s-ar afla India.

Dar viața de zi cu zi merge mai departe. Mecanicii poartă veste antiglonț, în vagoane stau paznici înarmați, iar de-a lungul șinelor, patrule militare însoțesc linia. În pofida riscului, civili – navetiști, studenți, familii – urcă zilnic în tren, pentru că, practic, nu există o altă arteră de transport care să lege Belucistanul de restul Pakistanului. Așa a devenit Jaffar Express, simultan, o verigă vitală și o țintă permanentă – o cursă a cărei plecare, în fiecare dimineață, este o nouă încercare de a duce o viață normală.