De 20 de ani, un vulcan de noroi înghite sate întregi în Indonezia

Cronologia începutului este importantă, deoarece și astăzi există dispute privind cauza exactă. În zonă se desfășura forajul de explorare pentru gaze Banjar Panji-1, operat de PT Lapindo Brantas. Pe 27 mai 2006, cutremurul din Yogyakarta, cu magnitudinea de 6,3, a zguduit regiunea, iar două zile mai târziu, pe 29 mai, lângă Porong au apărut la suprafață apă fierbinte, aburi, gaze și noroi. Revărsarea s-a extins apoi rapid. Cauza exactă rămâne disputată. Mai multe cercetări leagă erupția de forajul Banjar Panji-1, aflat la doar câteva sute de metri distanță, în timp ce alte studii indică drept posibil declanșator cutremurul produs cu două zile înainte. Din cauza companiei care opera forajul, evenimentul este numit frecvent în Indonezia „dezastrul Lapindo”.

În două decenii, noroiul a afectat peste 1.100 de hectare și a inundat 19 sate din trei subdistricte. Zeci de mii de persoane și-au pierdut casele, terenurile sau mijloacele de trai, iar unele familii nu s-au mai putut întoarce nici măcar la mormintele strămoșilor. Pierderea locuințelor a deschis însă o altă problemă de lungă durată: despăgubirile. Schema inițială prevedea plata unui avans de 20%, urmată de achitarea restului, însă numeroase dosare au rămas ani întregi nesoluționate. În 2015, guvernul indonezian a alocat aproximativ 781,7 miliarde de rupii (circa 38,4 milioane de euro) pentru accelerarea plății despăgubirilor restante Chiar și în 2026, reprezentanții victimelor susțineau că în jur de 200 de dosare nu fuseseră achitate integral, în timp ce multe familii fuseseră deja nevoite să-și refacă viața în alte localități.

NICI LUPTA CU NOROIUL NU A FOST LIPSITĂ DE VICTIME

Primele luni ale dezastrului au fost marcate și de pierderi de vieți omenești. Cel puțin 14 decese sunt legate de Lusi. În august 2006, un muncitor a murit după ce utilajul pe care îl manevra a căzut de pe unul dintre diguri. În noiembrie 2006, alte 13 persoane și-au pierdut viața în urma exploziei unei conducte de gaze naturale aflate sub un dig de protecție. De atunci, autoritățile încearcă să țină noroiul sub control cu ajutorul digurilor, iar materialul acumulat este mutat cu excavatoare și alte utilaje. Erupția propriu-zisă nu a putut însă fi oprită nici după 20 de ani. Activitatea este totuși mai redusă decât în primii ani. Date recente ale autorităților din Sidoarjo indică un debit de aproximativ 27.000–32.000 de metri cubi pe zi, față de circa 100.000–120.000 de metri cubi zilnic la începutul dezastrului. Alte evaluări din 2026 indică valori mai mici, apropiate de 10.000 de metri cubi pe zi, ceea ce arată că debitul exact este dificil de măsurat și poate varia.

DIN LOC AL DEZASTRULUI, ATRACȚIE TURISTICĂ

Pe măsură ce anii au trecut, locul catastrofei a căpătat și o funcție neașteptată. Sastro, în vârstă de 55 de ani, și-a pierdut atât locuința, cât și locul de muncă: fabrica în care lucra a fost înghițită de noroi. Astăzi, el transportă vizitatori cu motocicleta până la diguri, după ce zona a devenit treptat o atracție turistică. Pentru localnici, Lusi rămâne însă, înainte de toate, locul unei pierderi. Pe 29 mai 2026, când s-au împlinit 20 de ani de la începutul erupției, oamenii au presărat flori pe marginea lacului de noroi, s-au rugat și și-au amintit de casele care mai există acum doar în fotografii. În timp ce localnicii privesc Lusi prin prisma pierderilor acumulate în două decenii, cercetătorii încearcă să răspundă unei alte întrebări: cât timp mai poate rămâne activ un asemenea sistem? Modelele științifice oferă estimări foarte diferite. Un studiu publicat în 2011 calcula o probabilitate de 50% ca activitatea să dureze mai puțin de 41 de ani și de 33% ca aceasta să continue peste 84 de ani. O altă cercetare estima că debitul ar putea scădea până la niveluri foarte reduse după aproximativ 26 de ani, fără ca sistemul să devină neapărat complet inactiv. După două decenii de activitate aproape neîntreruptă, Lusi rămâne astfel un fenomen al cărui sfârșit nu poate fi prevăzut cu certitudine. Satele înghițite de noroi au dispărut de mult din peisaj, dar vulcanul care le-a acoperit continuă să modeleze viața celor rămași în jurul lui.

(AP News)