Record mondial absolut: în această țară se vorbesc peste 840 de limbi diferite

Limbile se schimbă atunci când oamenii cresc în locuri diferite. Multe țări sunt multilingve, însă nicăieri nu se întâlnește o concentrare atât de mare ca aici. Așezată în Oceanul Pacific, în apropiere de Australia, Papua Noua Guinee pare modestă ca dimensiuni pe hartă, dar, potrivit datelor Our World in Data, găzduiește peste 840 de limbi încă vorbite, fiecare legată de o comunitate reală.

Cu o populație de aproximativ 9 milioane de oameni, țara rămâne în mare parte rurală: doar circa 18 % dintre locuitori trăiesc în orașe. Majoritatea preferă viața în sate mici sau așezări izolate, mai aproape de natură decât de aglomerația urbană. În total, cele peste 700 de triburi folosesc mai mult de 840 de limbi, adică aproape o optime din toate limbile vorbite pe glob. Limba oficială și cea a educației este engleza, însă în viața de zi cu zi sunt larg utilizate limbi de contact, care permit comunicarea între triburi.

Explicația acestei concentrări ține în primul rând de geografie. Munții înalți, pădurile dese și văile adânci au separat comunitățile pentru perioade foarte lungi. Drumurile erau greu de parcurs, iar întâlnirile rare; oamenii cunoșteau mai bine natura din jur decât satele vecine. În timp, o culme sau un râu au fost suficiente pentru ca o vorbire să se fragmenteze în altele. Multe limbi au apărut din nevoi simple, legate de agricultură, ploaie, pescuit, familie sau ciclurile anotimpurilor. Unele includ termeni extrem de preciși pentru tipuri de noroi ori sunete din pădure, semn al unei relații strânse cu mediul. Copiii învață acasă limba locală, iar la școală studiază Tok Pisin – principala limbă-punte dintre regiuni – alături de engleză. Pentru mulți locuitori, trecerea de la o limbă la alta este o abilitate cotidiană.

Pentru limbile mici, supraviețuirea depinde tot mai mult de documentare. Cercetători și vorbitori locali înregistrează povești, cântece și conversații, alcătuiesc descrieri gramaticale și liste de cuvinte, astfel încât aceste limbi să rămână accesibile generațiilor viitoare. Programe precum Endangered Languages Documentation Programme sprijină munca de teren, iar arhive digitale precum PARADISEC păstrează materialele în colecții bine organizate. Totuși, extinderea Tok Pisin și a limbii engleze în spațiul public face ca numeroase limbi indigene să fie considerate vulnerabile, fiind treptat înlocuite.