Locuitorii acestui sat au trăit ani întregi într-un labirint întunecat sub pământ

Înainte de 1965, Vịnh Mốc era un sat liniștit de pescari pe litoralul provinciei Quảng Trị, cu orezării, sol bazaltic roșiatic, plajă nisipoasă și bambus. Situația s-a schimbat odată cu atacul american în Vietnam. Așezarea se afla aproape de zona demilitarizată care despărțea Vietnamul de Nord de Vietnamul de Sud și de rute importante de aprovizionare. Din acest motiv, forțele americane și sud-vietnameze au atacat frecvent zona. Potrivit CNN, în opt ani au fost lansate aici 9.000 de tone de explozibil. Pentru localnici, plecarea nu era o soluție reală, din cauza bombardamentelor continue și a riscului de a-și pierde pământurile. Așa au ajuns să își construiască o nouă viață sub pământ.

Lucrările la tuneluri au început în 1965 și au durat aproximativ doi ani. Ansamblul a fost conceput ca refugiu locuibil, cu galerii de peste un kilometru și jumătate, dispuse pe trei niveluri, la adâncimi de aproximativ 8 până la 23 de metri. Tunelurile din Vịnh Mốc erau mai spațioase decât celebrele galerii Củ Chi din sudul Vietnamului. În multe porțiuni se putea merge în picioare, iar în pereți au fost săpate nișe mici, unde dormeau familiile. Rețeaua avea 13 ieșiri, utile și pentru ventilare. Unele duceau spre câmpuri, altele spre mare. Coridoarele au fost săpate în zigzag, pentru ca undele de șoc ale exploziilor să producă mai puține pagube.

Estimările arată că între 1965 și 1972 au trăit aici aproximativ 400 de oameni. Ziua rămâneau, de obicei, în subteran, iar noaptea ieșeau după hrană sau la pescuit. Foloseau lămpi cu ulei, dar adesea erau obligați să se miște în întuneric total, pentru a nu-și trăda poziția. Pe lângă spațiile de dormit, locuitorii au amenajat bucătării și puțuri. Cel mai tulburător loc din complex rămâne însă fosta cameră de nașteri. Potrivit mărturiilor locale, aici s-au născut cel puțin 17 copii, îngrijiți în condiții rudimentare și hrăniți mai târziu cu manioc sau cartof dulce pasat. Locuitorii găteau și mâncare caldă, dar trebuiau să evite cu orice preț ca fumul să trădeze tunelurile. Pentru asta foloseau sistemul de sobe Hoàng Cầm, care conducea și răcea fumul prin canale subterane lungi, înainte ca acesta să iasă la suprafață prin deschideri mascate.

Astăzi, tunelurile Vịnh Mốc sunt unul dintre cele mai puternice memoriale de război din Vietnam. Potrivit muzeului de la fața locului, în anii bombardamentelor nimeni nu a murit în interiorul galeriilor, deși orice ieșire la suprafață era extrem de periculoasă. Traseul de vizitare se încheie la una dintre ieșirile care dau spre mare. Vịnh Mốc este și în prezent o excursie populară de o zi din Huế, de unde se poate ajunge și la parcul acvatic abandonat Hồ Thủy Tiên. De multe ori, tunelurile sunt incluse în tururile dedicate fostei zone demilitarizate, alături de baza Khe Sanh, ruinele templului Long Hưng și podul Hiền Lương, care a simbolizat cândva granița dintre Vietnamul de Nord și Vietnamul de Sud.