Tribul care trăiește izolat de secole și respinge apropierea străinilor

Insula Sentinel de Nord aparține teritoriului indian al Insulelor Andaman și Nicobar. Are o suprafață de aproximativ 60 de kilometri pătrați, comparabilă cu cea a orașului Érd din Ungaria. Nu există drumuri sau așezări urbane, aproape întreaga insulă fiind acoperită de pădure și înconjurată de recife de corali. Întregul teritoriu, împreună cu o zonă maritimă de 5 kilometri în jurul coastei, este declarat rezervație tribală, iar accesul persoanelor din exterior este interzis. Autoritățile indiene aplică o politică de protejare a comunității prin menținerea distanței și evitarea contactului direct. Despre numărul locuitorilor, viața lor cotidiană și structura comunității se cunosc foarte puține lucruri. Este însă clar că multe elemente ale vieții moderne nu au ajuns aici. Sentinelezii trăiesc din vânătoare, pescuit și cules, folosind arcuri, săgeți și harpoane. Ei utilizează și metal, obținut inclusiv din epavele ajunse în apropierea insulei. Nici măcar perioada de când comunitatea trăiește aici nu poate fi stabilită cu precizie, deoarece lipsesc cercetările arheologice care ar putea oferi răspunsuri certe.

Un lucru este însă bine documentat: locuitorii insulei au respins în mod repetat apropierea străinilor. În 1974, o echipă National Geographic care filma un documentar s-a apropiat de țărm pentru a încerca stabilirea unui contact. Unul dintre sentinelezi a tras cu arcul, iar regizorul filmului a fost rănit la coapsă de o săgeată. În 1981, cargoul Primrose a eșuat pe reciful din apropierea insulei. Membrii echipajului au relatat că pe plajă se adunaseră oameni înarmați cu arcuri și sulițe și s-au temut că aceștia ar putea încerca să ajungă la navă. Marea agitată a împiedicat însă apropierea, iar echipajul a fost evacuat ulterior cu elicopterul. Cel mai cunoscut caz recent este cel al misionarului american John Allen Chau. În noiembrie 2018, acesta a ajuns ilegal pe insulă cu intenția de a-i contacta și converti pe sentinelezi. Potrivit autorităților indiene, a fost ucis după ce a debarcat.

Au existat totuși și câteva episoade de contact mai direct. Unul dintre primele cazuri documentate este legat de funcționarul colonial britanic Maurice Vidal Portman, care a condus în 1880 o expediție pe Insula Sentinel de Nord. Oamenii lui Portman au luat de pe insulă un cuplu în vârstă și patru copii și i-au dus la Port Blair. Cei doi adulți s-au îmbolnăvit și au murit la scurt timp, iar copiii, care se îmbolnăviseră și ei, au fost ulterior readuși pe insulă. În secolul XX, cercetători indieni au încercat în repetate rânduri să stabilească legături cu comunitatea. Antropologul Triloknath Pandit a condus mai multe expediții începând din 1967. La prima dintre ele, echipa sa a găsit în interiorul insulei un grup de 18 colibe care prezentau semne clare că erau locuite, inclusiv focuri încă aprinse. În vizitele ulterioare, echipele au lăsat pe plajă nuci de cocos, obiecte metalice și alte daruri. Unele au fost acceptate, în timp ce altele au fost respinse fără echivoc.

Un moment neobișnuit a venit în 1991, când membrii unei expediții conduse de cercetători indieni au reușit primul contact pașnic documentat cu sentinelezii. Aceștia s-au apropiat de bărci și au primit nuci de cocos direct de la membrii echipei. Apropierea nu a devenit însă permanentă. Vizitele organizate de autoritățile indiene au încetat în anii 1990, iar politica s-a orientat spre protejarea comunității prin evitarea intervențiilor directe. Unul dintre motive este riscul epidemiologic. Pentru o populație care a avut extrem de puține contacte cu exteriorul, bolile aduse de vizitatori pot reprezenta un pericol major. În același timp, intervenția străinilor le-ar putea afecta profund modul de viață și autonomia. Insula Sentinel de Nord rămâne astfel unul dintre cele mai izolate locuri locuite de pe planetă. În cazul acestei comunități, faptul că știm atât de puține nu este neapărat o problemă care trebuie rezolvată: păstrarea distanței față de lumea exterioară este considerată astăzi una dintre principalele forme de protecție a sentinelezilor.