În Siberia se pregătesc deja pentru iarna cu −60 °C: poate dura până la nouă luni

Oksana, în vârstă de 39 de ani, predă matematică la școala locală și locuiește împreună cu soțul și cei șase copii într-o așezare fără încălzire centralizată. Casa este încălzită cu o sobă pe lemne, astfel că multe zile încep încă din zori, cu aprinderea focului. Dacă focul se stinge, locuința se poate răci considerabil chiar și într-o oră. De aceea, familia adună din timp lemne, verifică izolația și pregătește hainele groase înainte de sosirea sezonului rece. Și îmbrăcămintea presupune un buget serios. O haină de blană de calitate poate costa aproximativ 21.800 de lei, iar echipamentul complet de iarnă, cu haină, căciulă și cizme, poate ajunge la circa 29.100 de lei. Cizmele lucrate manual ale Oksanei, confecționate din blană de ren, au costat aproximativ 3.930–4.370 de lei.

Folosirea blănurilor nu ține însă doar de costuri sau de preferințe, ci face parte dintr-un mod de adaptare la frig transmis din generație în generație. În îmbrăcămintea tradițională din Iacutia apar torbaza, cizme realizate din piele și blană de ren, uneori decorate cu păr de ren, dar și variante confecționate din piele de cal. În comunitățile nordice sunt folosite și căptușeli din blană, iar căciulile pot combina blană de ren, vulpe sau bizam. Principiul este simplu: mai multe straturi și protejarea atentă a extremităților. Locuința din lemn are ferestre cu geamuri în trei straturi, iar toate spațiile prin care ar putea pătrunde aerul rece sunt astupate cu grijă. Familia folosește chiar și mușchi adunat din pădure ca material izolator, o metodă aplicată de generații la casele din zonă. Chiar și atunci când afară sunt −60 °C, în interior temperatura poate fi menținută la aproximativ 23 °C.

Gerul extrem nu schimbă însă doar viața din interiorul locuințelor, ci și funcționarea școlilor și a transportului. La Iakutsk, pentru elevii din clasele 1–5, cursurile trec la distanță la −45 °C în lipsa vântului, iar pentru clasele 1–11 pragul este de −50 °C. Dacă bate vântul, măsura este aplicată la temperaturi mai ridicate: de exemplu, pentru clasele 1–5, pragul ajunge la −42 °C atunci când viteza vântului este de 3–5 metri pe secundă. Și mijloacele de transport folosite în nord trebuie adaptate acestor condiții. Autobuzele destinate regiunilor cu ger extrem pot avea izolație suplimentară, geamuri duble, sisteme de preîncălzire a motorului și instalații independente pentru încălzirea habitaclului.

Pregătirile familiei încep însă cu mult înainte ca asemenea temperaturi să apară. În timpul verii scurte, Oksana încearcă să producă și să conserve cât mai multe alimente. Familia culege fructe de pădure, face gem și suc și umple cămara cu conserve și murături. Iarna, nici congelarea alimentelor nu este complicată: aerul de afară poate fi mai rece decât un congelator obișnuit. Într-o regiune cu asemenea temperaturi, natura însăși poate prelua unele dintre funcțiile aparatelor folosite în mod obișnuit într-o gospodărie. Cât de extrem poate deveni frigul este ilustrat și de două dintre cele mai cunoscute localități ale Iacutiei: Oimeakon și Verhoiansk. În regiune au fost înregistrate oficial temperaturi de aproximativ −67,8 °C, iar Oimeakon este cunoscut drept una dintre cele mai reci așezări locuite permanent din lume. În ianuarie, temperaturile medii pot coborî spre −46 °C.