Una dintre cele mai izolate șosele din Europa duce până la marginea Arcticii

În mica localitate Tana Bru se întâlnesc patru direcții foarte diferite. Spre nord, un drum tăcut traversează platoul către satul pescăresc aproape uitat Kongsfjord, spre sud se află Karasjok, unul dintre centrele culturii sami, iar spre sud-est se ajunge la Kirkenes și la granița cu Rusia. Cea mai spectaculoasă variantă rămâne însă șoseaua care urmează coasta și duce până la marginea arctică a Europei. Drumul european E75 se desprinde din E6, axa rutieră de peste 2.500 de kilometri care unește sudul și nordul Norvegiei.

Prima porțiune urmează traseul E75. Aici, peisajul este diferit de imaginea clasică a Norvegiei, cu fiorduri abrupte și versanți acoperiți de păduri. Relieful este jos, platourile sunt golașe, iar apa pare să însoțească drumul fără întrerupere. La Nesseby, biserica albă din 1858 stă chiar lângă țărm și se numără printre puținele clădiri din zonă care au supraviețuit distrugerilor din 1944, când trupele germane în retragere au folosit tactica pământului pârjolit în nordul Norvegiei.

Șoseaua trece apoi prin Vestre Jakobselv, printre case de lemn și structuri tradiționale pentru uscarea codului, înainte de a ajunge la Vadsø, centrul administrativ al comitatului Finnmark. Orașul are sub 6.000 de locuitori și este legat atât de moștenirea kvenilor, veniți mai ales din Finlanda în secolul al XIX-lea, cât și de observarea păsărilor arctice. La est de Vadsø, copacii aproape dispar. Din punct de vedere ecologic, aici începe Arctica propriu-zisă: tundra se întinde dincolo de limita nordică a pădurii, iar temperatura medie zilnică din iulie rămâne în jurul a 10 grade Celsius. După această definiție, Peninsula Varanger are cea mai mare întindere de peisaj arctic autentic de pe continentul european. Pe traseu, așezări precum Ekkerøy, Skallelv și Kiberg alternează cu plaje pustii, mlaștini, stânci și colonii de păsări marine.

E75 se termină la Vardø, oraș insular legat de continent printr-un tunel submarin. Așezarea se află mai la est decât Sankt Petersburg și marchează unul dintre capetele geografice ale nordului european. Vardø este cunoscut și pentru procesele de vrăjitorie din Finnmark: între 1600 și 1692, 91 de oameni au fost condamnați la moarte. Astăzi, victimele sunt amintite la Steilneset, într-un ansamblu realizat de arhitectul Peter Zumthor și artista Louise Bourgeois. Din Vardø, călătoria continuă pe drumul îngust 8100, printre stânci sculptate de vânt, golfuri expuse și porțiuni unde renii pot apărea direct pe carosabil.

Ultimii kilometri duc la Hamningberg, odinioară unul dintre cele mai importante sate pescărești din nord-estul Norvegiei. Așezarea a fost părăsită ca localitate permanent locuită în anii 1960, dar multe case vechi au rămas în picioare și sunt folosite sezonier. Hamningberg este capătul rutei panoramice și unul dintre cele mai izolate locuri din Europa continentală la care se poate ajunge cu mașina. Drumul poate fi parcurs fără opriri în aproximativ două ore și jumătate, însă pentru Vadsø, Vardø, rezervațiile de păsări și monumentele istorice merită rezervată cel puțin o zi. Ultima secțiune este îngustă, sinuoasă și închisă iarna, de obicei până în a doua parte a primăverii.

Pentru o astfel de călătorie, planificarea contează aproape la fel de mult ca traseul în sine. Înainte de plecare, merită verificată starea drumurilor, pentru că pe segmentul spre Hamningberg pot apărea închideri și după redeschiderea sezonieră, mai ales noaptea sau pe vreme rea. Prognoza trebuie urmărită atent: în zona arctică vremea se poate schimba brusc, iar frigul, ceața marină sau vântul pot transforma rapid o oprire scurtă într-o experiență incomodă. Hainele calde, hărțile descărcate din timp și opririle planificate în localitățile mai mari fac drumul mult mai sigur.

Varanger nu este doar un peisaj arctic, ci și un teritoriu cu mai multe straturi culturale. Varanger Sámi Museum prezintă istoria samilor de coastă, credințele, mitologia, meșteșugurile duodji și vechile forme de trai, de la pescuit la creșterea renilor. La Vadsø, Ruija Kven Museum arată urmele imigrației finlandeze și ale populației kvene, vizibile în limbă, nume și tipuri de clădiri. Astfel, drumul capătă și o lectură umană: nu traversează doar tundră și sate rare, ci o regiune unde identitățile nordice s-au întâlnit timp de secole.