Turnurile persane care răcoreau casele cu secole înainte de aerul condiționat

Temperaturile de peste 40 de grade Celsius nu sunt neobișnuite în regiunile deșertice. Astăzi, aerul condiționat este folosit pe scară largă, însă vechile sisteme naturale de răcire continuă să facă parte din imaginea multor așezări. Încă din Antichitate, oamenii au căutat metode de a atenua arșița, iar badgirul, întâlnit mai ales în Iran, este una dintre ele. Un exemplu deosebit se află în orașul iranian Yazd, cunoscut pentru numeroasele sale turnuri de ventilație. Construcții bazate pe același principiu au apărut și în alte regiuni din Africa de Nord și Orientul Mijlociu, din Egipt până în Maroc.

Turnurile înalte, asemănătoare unor coșuri de fum, captează vântul prin deschiderile construite pe laturi și îl conduc spre interior. Aerul mai răcoros este direcționat în jos printr-un canal, în timp ce aerul încălzit iese prin orificiile aflate pe partea opusă. Prin această circulație naturală, temperatura din încăperi poate fi mai mică cu până la 8–12 grade Celsius. În unele situații, aerul care intră este trecut peste suprafețe de apă, de exemplu în apropierea canalelor subterane tradiționale numite qanat. Astfel, efectul de răcire devine mai puternic și face mai suportabilă viața în deșert. Un badgir are, de regulă, trei componente principale.

Canalul vertical din interiorul turnului conduce aerul, deschiderile din partea superioară îl captează și îi reglează direcția, iar zona inferioară îl distribuie uniform prin clădire. Împreună, aceste elemente creează o diferență de presiune care asigură un flux continuu de aer. Datorită acestui sistem, spațiile interioare ale caselor, bazarurilor, moscheilor și palatelor pot fi alimentate cu aer proaspăt.

Turnurile de ventilație sunt atât o soluție practică, cât și un simbol important al patrimoniului cultural. Cele mai multe se găsesc în Iran, mai ales în Yazd, Kerman și Kashan. Yazd este menționat frecvent drept unul dintre cele mai reprezentative orașe pentru această formă de arhitectură. Badgirurile apar pe multe clădiri din orașul inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO. Cele mai impresionante pot fi văzute la rezervoarele de apă și în grădina Dowlat Abad. Turnul de acolo, înalt de 33,8 metri, este cunoscut drept cel mai înalt badgir construit din chirpici din lume și reprezintă una dintre atracțiile importante ale orașului Yazd.