Veneția are o nouă insulă cu flori sălbatice și tamarisc. Însă, este acesta un semn bun?

Insula Bacan este, în esență, un banc de nisip care s-a format în fiecare vară între Sant'Erasmo și Punta Sabbioni, devenind un refugiu temporar pentru venețienii cunoscători și familiile lor. Cu o lungime de doar 250 de metri și o lățime de 10 metri, Bacan este cunoscut drept locul preferat de picnic, accesibil doar cu barca, unde localnicii pot scăpa de mulțimea de vizitatori. Din punct de vedere istoric, furtunile inundă zona la sfârșitul sezonului de vârf, iar ultima dată când insulița a dispărut în perioada de iarnă a fost în 2020. Dar efemeritatea este o parte a farmecului său.

Un inginer care a lucrat la sistem, Giovanni Cecconi, a declarat pentru The Times că motivul pentru care Bacan a devenit o insulă permanentă este că malurile sale sunt construite pe sedimente suplimentare în timpul verii și protejate în timpul iernii de bariera împotriva inundațiilor. „Bariera accelerează fluxul de apă în lagună atunci când este deschisă, ceea ce înseamnă că intră mai mult nisip, ajutând la susținerea insulei Bacan”, explică Cecconi. „Și, prin ridicarea barierei în timpul iernii pentru a opri apele înalte, insula este protejată de valurile care obișnuiau să o erodeze”, a mai adăugat el. Cecconi a subliniat că vegetația insulei, un nou ecosistem de stuf, flori locale și cedri sărați, cunoscuți sub numele de tamarisc, vor servi, de asemenea, ca protecție împotriva eroziunii. Pentru moment, vizitele la Bacan se fac doar cu barca privată, deși unele tururi organizate cu barca ar putea oferi turiștilor șansa de a ajunge acolo.

Dar, conform Travel Tomorrow, pentru alții existența celei mai noi insule din Veneția nu este atât un semn promițător al triumfului naturii sau o oportunitate turistică, cât mai degrabă un semn al apelor tulburi care amenință un alt ecosistem prețios. Mlaștinile sărate din jurul Veneției, un habitat bogat și un rezervor de carbon, sunt, de asemenea, afectate de același fenomen, care însă a fost de ajutor insulei Bacan. Barierele împotriva inundațiilor „limitează amploarea și durata inundării mlaștinilor sărate”, afirmă profesorul D'Alpos, hidrolog la Universitatea din Padova, menționând că „acest lucru, la rândul său, diminuează depunerea de sedimente în mlaștini, amenințând supraviețuirea lor pe termen lung”.