5 bijuterii ascunse în Italia, atent alese pentru o escapadă fără grabă

Orvieto se ridică pe un platou de tuf vulcanic care domină valea din jur. Orașul din Umbria este accesibil cu trenul din Roma, în aproximativ o oră, pe linia Roma–Florența, iar de la gara Orvieto Scalo, un funicular asigură legătura cu centrul istoric. Principalul simbol este Catedrala din Orvieto, începută în 1290, unul dintre cele mai reprezentative exemple de arhitectură gotică din Italia centrală. La mică distanță se află Pozzo di San Patrizio, realizat în secolul al XVI-lea pentru a asigura alimentarea cu apă în caz de asediu. Sub oraș se întinde o rețea amplă de galerii săpate în tuf, iar podgoriile din jur dau naștere vinurilor albe Orvieto DOC.

Mai puțin cunoscut decât Portofino, Camogli oferă o alternativă mai calmă pentru explorarea Rivierei Ligurice. Situat la aproximativ 30 de minute de Genova, poate fi o bază convenabilă pentru descoperirea zonei, într-un cadru mai puțin aglomerat. Originea numelui ar proveni din expresia „casa delle mogli” – în traducere, „casa nevestelor” –, o trimitere la perioada în care bărbații erau plecați pe mare, iar satul rămânea în grija femeilor. Navele locale navigau în Mediterană și chiar peste Atlantic. Tradiția maritimă continuă prin Istituto Nautico Cristoforo Colombo, fondat în 1851 și activ și astăzi. Această moștenire se regăsește în Museo Marinaro și în bucătăria locală: peștele prăjit, baccalà alla camogliese, hamsiile marinate sau pastele cu pesto definesc identitatea ligurică, alături de focaccia servită dimineața. Printre repere se numără Castello della Dragonara, datând din secolul al XIII-lea, și biserica Santa Maria Assunta, amplasată pe faleză. Plajele cu pietriș, golfurile mici și accesul facil pe apă completează echilibrul dintre explorare și relaxare.

Pienza se află în Toscana, la aproximativ 50 km de Siena, în inima regiunii Val d’Orcia, iar centrul său istoric este inclus pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Considerat un model de oraș renascentist planificat, a fost reorganizat în secolul al XV-lea la inițiativa papei Pius al II-lea. Nucleul urban gravitează în jurul Pieței Pio II, unde se aliniază Catedrala Santa Maria Assunta, Palazzo Piccolomini și clădirile administrative. Dimensiunile reduse permit explorarea ușoară la pas, iar belvederile de la marginea centrului deschid panorame ample asupra colinelor toscane. Localitatea este asociată și cu pecorino di Pienza, brânza maturată produsă din laptele turmelor care pasc pe dealurile din jur.

Așezată în Golful Napoli și cunoscută drept decor al filmului „Il Postino”, Procida rămâne una dintre cele mai discrete insule ale Campaniei. Departe de agitația din Napoli, păstrează un ritm calm, preferat de mulți italieni și adesea trecut cu vederea de turismul internațional. În 2022 a fost desemnată Capitală Italiană a Culturii, accentul fiind pus pe vitalitatea comunității locale. Terra Murata, nucleul istoric fortificat, domină insula și oferă priveliști deschise spre mare, în timp ce Marina Corricella, vechiul cartier pescăresc, concentrează viața cotidiană, cu portul său mic și casele colorate dispuse în trepte. Restricțiile sezoniere privind accesul auto al vizitatorilor contribuie la atmosfera liniștită.

Între Vietri sul Mare și Maiori, pe Coasta Amalfi, Cetara rămâne una dintre așezările cele mai autentice ale zonei. Spre deosebire de localitățile mai mediatizate, satul și-a păstrat identitatea legată de pescuit. Aici se produce Colatura di Alici di Cetara, un extract obținut din anșoa maturată, recunoscut oficial ca produs cu denumire de origine protejată (DOP). Portul mic, încă funcțional, reflectă viața zilnică a comunității, iar Biserica San Pietro Apostolo este principalul reper istoric. Vizita nu se organizează în jurul unor obiective spectaculoase, ci în jurul gastronomiei și al contactului direct cu tradițiile locale.