Cine ar fi crezut? Unul dintre cele mai populare „brânzeturi” nu este, de fapt, brânză

Zerul – lichidul rămas după scurgerea cașului – este fiert îndelung, iar pe măsură ce apa se evaporă, lactoza se caramelizează. Rezultatul este un bloc dens, cu dulceață de caramel și aromă distinctă, care apoi se răcește, se modelează și se feliază. Brunostul poate fi obținut din lapte de vacă, de capră sau dintr-un amestec; variantele combinate tind să aibă un gust mai pronunțat.

În Norvegia, unul dintre tipurile cele mai îndrăgite este Gudbrandsdalsost, făcut din lapte de capră și de vacă. O altă variantă foarte apreciată este Fløtemysost, preparată exclusiv din lapte de vacă: mai dulce și mai cremoasă, e adesea recomandată pentru prima degustare. Important de reținut: deși, fiind un produs lactat, aduce calciu, proteine și vitamine din grupul B, conține și o cantitate ridicată de zahăruri și grăsimi, rezultat al procesului de preparare – motiv pentru care merită savurat cu măsură. La gust, Brunostul are o dulceață intensă de caramel, textură fermă și note discrete, ușor acre, ușor picante. Mulți îl compară cu o versiune mai sărată a dulce de leche, renumitul „caramel de lapte” din America Latină.

Poate fi savurat în orice moment al zilei – la micul dejun sau ca gustare – și este considerat o specialitate tradițională în toată țara. Norvegienii îl feliază extrem de subțire cu un feliator special și îl așază pe pâine prăjită; în weekend, apare adesea alături de vafe și gem. Combinația e preferata drumeților și schiorilor: un termos cu cafea și o vafă cu Brunost rămân gustarea clasică pe munte.