Povestea și rețeta celui mai iubit desert asiatic

Primele atestări ale acestui preparat datează din timpul domniei regelui Rama al II-lea, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Textele literare ale acelei epoci îl evocă în versuri, dovadă că desertul era deja un răsfăț rafinat, servit chiar și la curtea regală. De-a lungul generațiilor, rețeta s-a transmis și a devenit o emblemă a gastronomiei thailandeze, răspândindu-se ulterior în țări vecine precum Laos, Cambodgia sau Malaysia, unde fiecare cultură i-a adăugat propriile variații. La baza rețetei se află orezul glutinos, adesea denumit pe ambalaje „orez dulce”. Este o varietate cu bob scurt, cultivată pe scară largă în Asia, care devine elastică după gătire. Denumirea creează uneori confuzie: orezul lipicios nu este, de fapt, dulce prin natura sa și nici nu conține gluten, ceea ce face ca desertul să fie potrivit și pentru cei care urmează o dietă fără gluten.

Prepararea nu este complicată, deși orezul lipicios nu se poate găti într-un rice cooker, precum cel jasmine. Boabele trebuie spălate și lăsate la înmuiat peste noapte, după care se gătesc la aburi. Tradițional, se improvizează un vas, cu o strecurătoare așezată deasupra unei oale cu apă clocotită, iar dacă strecurătoarea are găuri mari, se tapetează cu tifon. După gătire, orezul se amestecă cu lapte de cocos și zahăr, apoi se servește alături de felii de mango bine copt, presărat cu semințe de susan ușor prăjite. În Thailanda, desertul este asociat în special cu primăvara, atunci când mango-ul atinge apogeul sezonului. Totuși, astăzi fructe de calitate pot fi găsite aproape tot anul. Cele mai bune pentru această rețetă sunt soiurile cu pulpă cremoasă și aromă intens dulce, de obicei cu coajă aurie. Pentru a alege fructul potrivit, este important ca la apăsare cu degetul să cedeze ușor și să lase o mică adâncitură – semn că este perfect copt.

• 1½ căni orez glutinos
• 1⅓ căni lapte de cocos neîndulcit din conservă, bine amestecat, împărțit
• ⅓ cană (aproximativ 67 g) + 3 linguri zahăr granulat, împărțit
• ¼ linguriță sare
• 1 lingură semințe de susan ușor prăjite
• 1 mango mare, curățat, fără sâmbure, tăiat felii subțiri

• Clătește 1½ căni de orez glutinos într-o strecurătoare fină, sub jet de apă rece, până când apa devine limpede. Transferă orezul într-un bol mediu, adaugă apă rece cât să acopere boabele cu 2–3 cm și lasă-l la rece peste noapte.
• Scurge bine orezul într-o strecurătoare fină. Așază strecurătoarea peste o oală adâncă cu apă clocotită (ai grijă ca strecurătoarea să nu atingă apa). Acoperă cu un prosop de bucătărie și cu un capac (prosopul ajută la păstrarea aburului; ai grijă să nu atingă flacăra). Lasă la aburi 30–40 de minute, până când orezul devine moale și fraged. Verifică nivelul apei din oală și completează dacă e nevoie.
• Între timp, pune pe foc 1 cană de lapte de cocos neîndulcit, bine amestecat, împreună cu ⅓ cană (aproximativ 67 g) zahăr și ¼ linguriță de sare. Fierbe la foc mic, amestecând continuu, până când zahărul se dizolvă. Ia vasul de pe foc și păstrează-l cald.

• Transferă orezul gătit într-un bol și amestecă-l cu laptele de cocos preparat. Acoperă și lasă 30 de minute, ca orezul să absoarbă lichidul. Poți pregăti orezul până la 2 ore înainte de servire și îl poți păstra acoperit, la temperatura camerei.
• Într-un vas mic, fierbe restul de ⅓ cană de lapte de cocos cu 3 linguri de zahăr, la foc mediu. Amestecă din când în când, până când zahărul se dizolvă și compoziția se îngroașă ușor (aproximativ 1 minut). Transferă sosul într-un bol mic și lasă-l să se răcească.
• Pentru servire, pune câte ¼ cană de orez cu cocos pe farfuriile de desert. Toarnă sosul dulce de cocos pe deasupra și presară câte 1 lingură de semințe de susan ușor prăjite. Adaugă felii subțiri dintr-un mango mare, curățat și tăiat, împărțindu-le între porții.