Street Food-ul Europei: 8 gustări locale pe care trebuie să le încerci măcar o dată

Loukoumades înseamnă „firimituri” în limba greacă. Aceste minigogoși crocante la exterior și moi în interior sunt populare și în Cipru, unde, spre deosebire de Grecia, sunt servite simplu – doar cu sirop de zahăr, fără miere, scorțișoară sau nuci.

Simbolul street food-ului din Berlin constă în cârnați de porc gătiți la aburi, apoi prăjiți, acoperiți cu ketchup și pudră de curry. De obicei sunt serviți cu cartofi prăjiți. A devenit gustarea preferată a muncitorilor berlinezi după al Doilea Război Mondial.

Această gustare circulară este specifică orașului Cracovia. Se poate consuma ca atare, cu creme vegetale sau sub formă de sandviș consistent. Aluatul dulce, împletit, este fiert înainte de coacere – de unde și numele său (din „obwarzać” – a fierbe înainte de coacere).

Fiecare cultură are propria versiune de clătite – olandezii se mândresc cu varianta lor mică, pufoasă, coaptă într-o formă specială. Se servesc tradițional cu unt topit și zahăr pudră, deși astăzi există numeroase variante cu arome. Pentru prima degustare, merită încercată versiunea simplă.

Versiunea suedeză a hot dog-ului este acoperită cu piure de cartofi. Numele („halv” = jumătate) indică prezența unui cârnat, dar „halv special” vine cu doi: unul fiert, unul prăjit. Particularitatea este că suedezii îl consumă cu o băutură de cacao numită „Pucko” – o combinație surprinzătoare, dar populară.

Originar din Turcia, burekul este prezent în toată zona Balcanilor. Acest produs de patiserie, cu aluat foietaj, este preferatul croaților – umplut cu carne, brânză sau cartofi, poate fi rulat sau copt sub formă de plăcintă, apoi feliat.

Găluștele de orez au fost create inițial pentru a reutiliza risotto-ul rămas, iar astăzi sunt nelipsite de pe străzile Siciliei. Se umplu adesea cu carne gătită cu legume, dar și cu mozzarella sau șuncă. Există și variante vegetariene. Cel mai bine este să le consumați proaspete!

Originea acestui desert rămâne controversată. Unii spun că marinarii portughezi au adus rețeta din China, alții că a fost inventată de ciobanii spanioli. Cert este că aluatul crocant presărat cu zahăr și scorțișoară, înmuiat în ciocolată fierbinte la micul dejun, a devenit cel mai popular desert spaniol.