5 animale speciale din România, care trăiesc doar în țara noastră

Da, România are un scorpion! Euscorpius carpathicus, o specie endemică din România, cu areal foarte restrâns, este un mic arahnid brun-negricios, cu o lungime de până la 4 cm. Deși poate părea amenințător, nu este periculos pentru oameni, iar înțepătura sa este comparabilă cu cea a unei albine. Trăiește în zone forestiere, cu impact uman redus. Studiile recente l-au documentat și în sectoarele joase de pe Valea Oltului. Un detaliu aparte este alegerea microhabitatului de iernare: fisuri din maluri argiloase riverane, nu crăpături din stâncă, cum se întâmplă la alte specii din gen.

În Peștera Movile de lângă Mangalia, unul dintre cele mai neobișnuite ecosisteme subterane din lume, Cryptops speleorex ocupă vârful lanțului trofic dintre nevertebrate. Specia a fost descrisă în 2020, are 46–52 mm lungime și este endemică pentru această peșteră. Este cel mai mare prădător nevertebrat cunoscut de aici, adaptat la un ecosistem alimentat de bacterii care folosesc compuși ai sulfului și metanul, nu lumina solară. Analizele morfologice și moleculare au arătat că nu este o populație izolată a unei specii comune, ci o specie distinctă, adaptată la viața subterană prin corp mai mare și apendice alungite.

Nepa anophthalma este o insectă din familia Nepidae, descrisă în 1994 și cunoscută doar din sistemul Peșterii Movile. Este considerată singurul „scorpion de apă” adaptat la viața în peșteră identificat până acum. Trăiește în apa sulfuroasă a cavității, într-un mediu sărac în oxigen, și se află în vârful lanțului trofic acvatic din acest sistem. Specia figurează și în documentația de nominalizare UNESCO a Peșterii Movile, unde apare printre taxonii endemici care definesc unicitatea locului.

Racul bihorean (Austropotamobius bihariensis) a fost descris ca specie distinctă în 2019, pe baza datelor morfologice și genetice. Trăiește numai în România, în sectoarele superioare ale unor râuri din vestul Munților Apuseni, inclusiv din bazinele Crișurilor, Barcăului și Arieșului. Rareori depășește 10 cm lungime și preferă ape curate, reci și bine oxigenate. Evaluările recente arată o distribuție fragmentată și un declin în mai multe subpopulații, deși specia figurează între timp și în evaluări internaționale de conservare.

Aspretele (Romanichthys valsanicola) este un pește de 10–12 cm, descris științific în 1957, după descoperirea sa pe Vâlsan. În trecut era cunoscut și din Argeș și Râul Doamnei, dar astăzi specia mai este confirmată doar în râul Vâlsan, în județul Argeș. Trăiește în apă rece, limpede și rapidă, pe fund pietros, unde stă ascuns sub bolovani și iese mai ales noaptea. Se hrănește în principal cu larve de insecte acvatice și este considerat unul dintre cei mai amenințați pești de apă dulce din Europa.